-Este cu neputinta Tat, ca Omul, fiind o fiinta imperfecta, alcatuita din elemente imperfecte sa poata vorbi cu Temei despre Adevar.
Dar, atat cat este posibil si chibzuit eu iti zic ca Adevarul se afla numai in Trupurile Vesnice si ca aceste Trupuri sunt de asemenea Adevarate.
Focul este in sine numai foc si nimic altceva, Pamantul in sine este Pamant si nimic altceva, Aerul este in sine aer si nimic altceva, Apa este apa in sine si nimic altceva...pe cand trupurile noastre sunt alcatuite din toate acestea, caci au in ele ceva Foc, ceva Pamant, ceva Apa si ceva Aer si cu toate acestea ele nu sunt nici Foc, nici Pamant, nici Apa, nici Aer, nici nimic Adevarat.
Si daca la Inceputuri, Alcatuirea noastra nu a cuprins Adevarul, cum ar putea Oamenii sa vada Adevarul, ori sa vorbeasca despre el, ori sa-l inteleaga, altfel decat prin vointa Zeului?
-Asadar, toate lucrurile de pe Pamant nu sunt Adevar, ci imitatii ale Adevarului si nici acestea nu sunt toate caci putine sunt astfel....Iar celelalte lucruri sunt Neadevar si Inselaciune, ca nalucirile inchipuirii ori aparentei.
Iar cand inchipuirea primeste o influenta de sus, atunci ea este o imitatie a Adevarului, insa in lipsa acestei actiuni de sus, ea ramane o minciuna.
Si asa cum o imagine arata Trupul pe care il infatiseaza, si totusi nu Trupul este ceea ce se vede, asa cum pare sa fie, si se vede ca ea are ochi, insa nu vede nimic, si urechi, insa nu aude absolut nimic, si toate celelalte lucruri pe care le are tabloul, insa ele sunt amagitoare, inseland ochiul privitorului, caci in vreme ce ei isi inchipuie ca vad Adevarul, ele nu sunt altceva decat minciuni.
-Prin urmare, cei ce nu privesc la cele neadevarate, vad Adevarul.
Daca intelegem si vedem fiecare dintre aceste lucruri asa cum este, atunci vedem si intelegem lucrurile adevarate...insa daca nu vedem, sau intelegem altceva, sau altfel decat ceea ce este, atunci nici nu vom intelege, nici nu vom cunoaste Adevarul.
Tat catre Hermes:
-Asadar, Adevarul se afla pe Pamant?
Hermes catre Tat:
-Cu temei ai intrebat fiule, Adevarul nu se afla absolut nicaieri pe Pamant, caci el nu poate fi nici nascut, nici faurit...insa, in ceea ce priveste Adevarul, se poate intampla ca unii Oameni, carora Zeul binevoieste a le darui Buna putere de a Vedea, sa-l poata Intelege.
Prin urmare, pentru Minte si Ratiune nimic nu este Adevarat pe Pamant...dimpotriva, pentru Adevarata Minte si Ratiune, toate lucrurile sunt inchipuiri, amagiri sau aparente.
Tat catre Hermes:
-Asadar, nu ar trebui sa numim Adevar intelegerea si rostirea lucrurilor care sunt?
Hermes catre Tat:
-Pe Pamant nu este nimic Adevarat.
Tat catre Hermes:
-Atunci cum de este Adevarat acest fapt: Ca nu cunoastem nimic Adevarat?...Si cum poate fi acesta infaptuit?
Hermes catre Tat:
-Adevarul este cea mai desavarsita Virtute, Binele cel mai inalt, netulburat de Materie, nesufocat de trup, Binele Gol, clar, neschimbator, imuabil, demn de veneratie.
In vreme ce lucrurile care se afla aici sunt vizibile, incapabile de Bine, destructibile, mediocre, dizolvabile, schimbatoare, in permanenta prefacere si faurite unele din altele...prin urmare, lucrurile care nu sunt adevarate in ele insele, cum pot fi oare Adevarate?
-Caci orice se preschimba este o minciuna, care nu dainuie in ceea ce este, ci, schimbandu-se, ne arata mereu alte si alte aparente.
Tat catre Hermes:
-Oare nici Omul nu este Adevarat?
Hermes catre Tat:
-In masura in care este Om, nu este Adevarat, caci ceea ce este Adevarat este alcatuit numai din sine insusi, si ramane si dainuie in concordanta cu sine insusi, asa cum este...pe cand Omul, este alcatuit din multe lucruri si nu ramane el insusi ci se transforma si se schimba, an dupa an, Idee dupa Idee, ori forma dupa forma si aceasta in timp ce el se afla inca in Tabernacol.
Si multi nu isi mai cunosc proprii copii dupa putin timp si tot astfel multi copii nu isi mai cunosc proprii parinti.Este oare cu putinta, ca cel care este intr-atat de schimbat incat sa nu mai poata fi cunoscut, sa fie Adevarat?...Nu, din contra, el este Neadevar, fiind un sir de aparente schimbatoare.
Asadar, Adevarul e ceea ce ramane Acelasi si este Vesnic, pe cand Omul nu este Vesnic, prin urmare Omul nu este Adevarat ci doar o aparenta oarecare, iar Aparenta este cea mai mare Minciuna ori Amagire.
Tat catre Hermes:
-Nici chiar acele Trupuri Vesnice nu sunt Adevarate, caci si ele sunt supuse Schimbarii?
Hermes catre Tat:
-Tot ceea ce este Nascut, sau Faurit si Schimbat, nu este Adevarat, insa ele fiind facute de Parintele nostru, pot avea materie Adevarata...dar ele de asemenea au si ceva Fals, avand in vedere Schimbarea lor, caci nimic din ceea ce nu ramane in sine insusi nu este Adevarat.
Tat catre Hermes:
-Atunci trebuie spus ca numai Soarele, care spre deosebire de natura altor lucruri nu se schimba ci ramane el insusi, este Adevarul?
Hermes catre Tat:
-El este Adevarul, si de aceea este singurul caruia i s-a incredintat Lucrarea Lumii, stapanind si faurind toate lucrurile.
Tat catre Hermes:
-Asadar Tata, ce sustii ca fiind Intaiul Adevar?
Hermes catre Tat:
-Pe cel ce este Unul si Singurul, care nu este din Materie, care nu se afla intr-un Trup, care este fara culoare, fara Chip sau Forma, Imuabil, Nepieritor, care dainuie de-a pururi in el insusi.
Amagirea, fiule, este pieritoare...iar distrugerea a pus stapanire peste toate lucrurile de pe Pamant, insa Providenta Adevarului s-a ridicat deasupra lor si se va ridica si pe mai departe...caci fara descompunere nu poate exista nastere.
Descompunerea urmeaza fiecarei nasteri, pentru ca ea sa se poata naste din nou...caci acele lucruri care sunt nascute trebuie sa fie, neaparat, nascute din acele lucruri care sunt descompuse, iar lucrurile nascute trebuie, negresit, sa fie descompuse, pentru ca Nasterea lucrurilor care sunt sa nu inceteze.
Prin urmare, lucrurile care sunt nascute in urma Descompunerii sunt false, fiind uneori ceva, alteori altceva...Caci este cu neputinta ca ele sa fie din nou aceleasi lucruri, iar ceea ce nu ramane acelasi, cum poate fi Adevarat?
De aceea, fiule, trebuie sa numim aceste lucruri inchipuiri ori aparente, iar de voim sa-l numim pe Om asa cum se cuvine, trebuie sa-i zicem "aparenta de Om", iar unui copil "himera ori aparenta de copil", unui batran "aparenta ori himera unui batran", caci Omul nu este Om, nici copilul copil, nici tanarul tanar, nici batranul batran.
Caci lucrurile care pre-exista sau care exista, fiind supuse Schimbarii, sunt False.
Dar toate aceste lucruri, ca si aceste false actiuni, depind de ceea ce se afla Sus, adica de Adevarul insusi...Astfel stand lucrurile, Neadevarul este lucrarea Adevarului.
