Molecula de ADN, care stocheaza si multiplica Informatia, este incapabila sa se reproduca pe sine insasi.Proteinele fac acest lucru, dar sunt incapabile sa se reproduca fara informatiile continute in ADN...Viata este astfel o sinteza inevitabila a celor doua sisteme moleculare.
La toate speciile vii, proteinele sunt alcatuite din exact aceiasi douazeci de aminoacizi, care sunt niste molecule minuscule.
Proteina medie este un lant alcatuit din aproximativ doua sute de aminoacizi, alesi dintre cei douazeci, pusi intr-o anumita ordine.
Legile analizei combinatorii spun ca este o sansa la douazeci la puterea doua sute de a aparea din intamplare o Singura Proteina.
Numarul, este de enorm de multe ori mai mare decat numarul atomilor din Universul Observabil (estimat la zece la puterea optzeci).
Este practic imposibil sa ne imaginam toti atomii din Universul Observabil si pe urma sa ne imaginam un numar de miliarde de miliarde de ori mai mare.
Oricum ar fi, la aparitia Vietii pe Pamant, numarul aminoacizilor care ar fi putut fi sintetizati din Intamplare reprezinta numai o mica parte din cei posibil existenti.
"Marea majoritate a secventelor nu ar fi putut fi sintetizate nicicum, niciodata. Aceste calcule tin cont numai de secventele de animoacizi. Nu se ia in calcul faptul ca multe secvente ar fi fost instabile. In ce proportie ar fi indeplinit si aceasta conditie este greu de stabilit, dar este de banuit ca procentul ar fi fost foarte mic...Ca atare, intreaga Complexitate intalnita la nivel celular, nu poate aparea din Pura Intamplare" (Francis Crick, detinator al premiului Nobel si co-descoperitor al structurii ADN-ului)
Pamantul exista de circa 4,5 miliarde de ani, la inceputuri era o sfera radioactiva, temperatura la suprafata depasind-o pe aceea de topire a metalului, un loc nu tocmai ospitalier pentru Viata.
Cele mai vechi fosile ale unor organisme unicelulare au aproximativ 3,5 miliarde de ani vechime. Existenta unei singure celuleimplica prezenta ADN-ului cu cele patru litere ale "alfabetului" sau (A,G,C,T) si a proteinelor cu cele douazeci de litere ale "alfabetului" lor (cei douazeci de aminoacizi), ca si a "mecanismului de traducere" intre cele doua, dat fiind faptul ca instructiunile de lucru sunt codate in limbajul ADN.
Este remarcabila existenta acestui mecanism si de-a dreptul exceptional faptul ca oricare celula vie, animal, planta sau virus, contine o versiune a acestuia.
Crick compara proteina cu un paragraf alcatuit din doua sute de litere puse in ordinea corecta. Daca sansele sunt infinitezimale ca un singur paragraf sa fi aparut in mai multe miliarde de ani din supa primordiala, probabilitatea aparitiei intamplatoare, in aceeasi perioada, a doua alfabete si a unui mecanism de traducere este si mai mica.
Luni in sir incercasem sa descalcesc enigma Cunoasterii halucinatorii a indigenilor din Amazonia Occidentala, cautand cu incapatanare pasajul secret in aparenta fundatura.
Nu descoperisem decat de doua saptamani urmele ADN-ului in cartea lui Harner..
De atunci elaborasem ipoteze bazandu-ma numai pe Intuitie. Scopul meu nu era acela de a elabora o noua teorie asupra aparitiei Vietii, dar acolo ajunsesem, un biet antropolog care abia stia sa inoate, plutind intr-un ocean plin cu serpi microscopici bilingvi.
Vedeam acum care putea fi legatura intre Stiinta si traditia samanica, spirituala, mitologica, ramasa neobservata, fara nici o indoiala din cauza fragmentarii Cunoasterii Occidentale.
Prin cartea lui, Crick, dadea un bun exemplu al acestei specializari-fragmentari. Matematica lui era impecabila, iar rationamentele limpezi, Crick era fara indoiala unul dintre cei mai fin rationalisti, dar nu observase ca nu este primul care propunea conceptul unui principiu vital de forma unui sarpe de origine cosmica.
Toate popoarele lumii care adusesera vorba de sarpele cosmic o facusera cu multe milenii in urma. Nu remarcase asta deoarece punctul de vedere rational ramane focalizat asupra unui singur subiect odata.
Separa lucrurile pentru a le putea intelege, inclusiv pe cele care sunt complementare.
Este punctul de vedere al specialistului, care vede cele mai mici detalii ale campului sau de cercetare.
Cand Crick abordase cosmogonia din perspectiva biologiei moleculare, el golise de mult timp din Mintea lui mitologie popoarelor arhaice.
Din noul meu punct de vedere, scenariul lui Crick de "panspermie directa", in care un obiect spatial aduce prin imensitatea Cosmosului ADN-ul sub forma unei bacterii inghetate pare mai putin credibil decat conceptul unui colosal sarpe cosmic cu puteri inimaginabile.
La urma urmei, Viata descrisa de Crick sub forma unui limbak miniatural nu a schimbat nici o litera timp de patru miliarde de ani, timp in care s-a multiplicat intr-o diversitate de specii.
Petalele unui trandafir, creierul lui Grancis Crick si teaca unui virus sunt toate alcatuite din proteine construite din exact aceiasi douazeci de aminoacizi.
Un fenomen capabil de o asemenea creativitate nu ar fi calatorit prin Spatiu pe o arca asemanatoare pubelelor imaginate de oameni in secolul douazeci.
Asta inseamna ca privirea specialistului occidental era prea ingusta pentru a zari cele doua piese care se potrivesc in acest puzzle. Distanta intre biologia moleculara si samanism/mitologie era o iluzie optica produsa de modul rational de a privi, care separa mai intai lucrurile si obiectivismul nu reuseste sa-si obiectiveze relatiile, fiindu-i dificil sa isi verifice supozitiile.
Cazut pe ganduri am inceput sa ma minunez de sarpele cosmic si reprezentarile lui pe tot globul. M-am mutat la sectiunea Filozofie/Religie din biblioteca prietenului meu.
Relativ rapid am descoperit o carte a lui Francis Huxley intitulata "The way of the sacred", plina cu imagistica sacra de pe intregul planetei.
Am descoperit numeroase ilustratii cu serpi si dragoni, mai ales doua reprezentari ale sarpelui curcubeu desenat de indigenii australieni, in prima se vedea o pereche de serpi zigzagand de jur imprejur iar in a doua era o fresca a sarpelui curcubeu.
Am privit mai atent si am observat doua lucruri: in jurul serpilor erau un fel de cromozomi, cu forma lor de U intors, iar dedesubt era o scara!
Am facut ochii mari, spunandu-mi ca-mi imaginez aceste legaturi, dar nu-mi puteam imagina scara si cromozomii ca fiind altceva.
Cateva saptamani mai tarziu am aflat ca acei cromozomi in forma de U se aflau in "anafaza", una dintre etapele diviziunii si multiplicarii celulare care este mecanismul central al reproducerii Vietii.
Iar prima imagine a serpilor in zigzag seamana cu aceea a cromozomilor in "profaza timpurie" de la inceputul procesului.
Oricum ar fi fost nu aveam nevoie de acest detaliu pentru a fi sigur ca practicantii samanismului stiu despre Unitatea Ascunsa a Naturii (pe care biologia moleculara a confirmat-o) pentru ca au acces direct la Realitatea biologiei moleculare.
In acel moment, avand in fata imaginea cromozomilor pictati de un aborigen din Australia, mi-a trecut febra mintii si a sufletului pe care o avusesem in ultimele doua saptamani, timp in care ma zbatusem in amestecul disonant de mituri si molecule.
Mai intai, am urmarit urma mitologica a sarpelui cosmic, dand o atentie speciala Formei....Am observat ca adeseori aparea dubla.
Antica imagine egipteana nu reprezinta un animal real, ci o sarada vizuala cu sensul "sarpele dublu".
Quetzalcoatl, sarpele cu pene aztec nici el nu este un animal real...in natura inconjuratoare serpii nu au brate sau picioare, cu atat mai putin aripi sau pene. Un sarpe zburator este o contradictie in termeni, precum vorbitorul mut.
Acest lucru este confirmat si de dubla acceptiune a cuvantului "coatl", care inseamna atat "sarpe" cat si "geaman".
Egiptenii antici reprezentau sarpele cosmic cu picioare de om...si aici, imaginea sugereaza ca Divinitatea Primordiala are dublu caracter, sarpe si non-sarpe.
La inceputul anilor 1980, Luis Tangoa, ayahuasqueros traind intr-un sat al indienilor shipibo-conibo din Amazonia peruviana, a acceptat sa explice unele notiuni ezoterice antropologului Angelika Gebhart-Sayer.
Insistand ca este mai potrivit sa porti o astfel de discutie, el a facut mai multe schite anacondei cosmice Ronin, inclusiv imaginea urmatoare.
Ar fi posibil sa dau numeroase exemple de sarpe dublu cu origine cosmica asociat cu aparitia Vietii pe Pamant, dar este important sa ne oprim la interpretarea acestor doua imagini din poza de mai jos, care au mai multe semnificatii simultan.
De exemplu, aripile sarpelui pot semnifica atat natura paradoxala cat si abilitatea Reala de a zbura prin Cosmos.
Uneori, sarpele inaripat ia forma dragonului, animalul mitic dublu prin excelenta, care traieste in apa si scuipa foc. Conform dictionarului de simboluri, dragonul reprezinta "unirea principiilor opuse". Natura androgina este simbolizata cel mai bine de Uroboros, sarpele dragon care "intrupeaza unirea sexuala in sine, permanenta autofertilizare, asa cum demonstreaza coada tinuta in gura".
In natura, serpii nu-si musca propria lor coada...cu toate acestea, Uroboros apare in unele dintre cele mai vechi reprezentari ale lumii, cum ar fi discul de bronz din Benin.
Dictionarul de simboluri il descrie ca fiind "neindoielnic cea mai veche imago mundi africana, in care aspectul sinuos, alaturarea contrariilor, inscrie oceanul promordial in care pluteste patratul Pamantului".
Adeseori, serpii mitici sunt enormi.
In imaginea din Benin, Uroboros cuprinde intreg Pamantul, in mitologie greaca sarpele-monstru Typhon atinge stelele cu capul, iar in primul capitol din Chuang-Tzu, presupusul fondator al taoismului filozofic, este descris un peste extrem de lung care salasluieste in apele celeste, care se transforma intr-o pasare si urca in spirala la ceruri...Chang-Tzu spune ca lungimea pestelui-pasare este " de nu se stie cati mii de kilometri".
Mitologia hindusa da si ea un exemplu de sarpe de dimensiuni nemasurate, cunoscut ca Sesha, sarpele cu o mie de capete care pluteste prin Oceanul Cosmic in timp ce fiintele creatoare, gemenii Vishnu si Lakshmi, se odihnesc pe el.
Serpii mitologici sunt invariabil asociati cu apa.
In schita bazata pe descrierea facuta de Laureano Ancon (ayahuasquero), sarpele anaconda Ronin inconjoara intreg Pamantul, gandit ca "un disc ce pluteste pe ape fara fund".
Ronin insusi se afla pe jumatate in apa, anaconda fiind o specie acvatica.
Sarpele cosmic are diferite marimi si infatisari.
Poate fi mic sau mare, simplu sau dublu, ba chiar uneori ambele in acelasi timp.
Desenul a fost realizat de Luis Tangoa, care locuieste in acelasi sat cu Laureano Ancon, cei doi samani au avut la dispozitie tot timpul pentru a cadea de acord asupra felului in care arata anaconda cosmica...cu toate acestea, unul deseneaza un sarpe cu doua capete iar celalalt descrie o anaconda normala incercuind Pamantul.
Fiind creatorul Vietii, Sarpele Cosmic stapaneste pe deplin arta metamorfozei. In miturile in care joaca un rol central, el creeaza prin propria sa transformare, se schimba dar ramane acelasi, asa ca este de inteles de ce poate fi reprezentat in moduri diferite in acelasi timp.
Am inceput sa caut legaturi intre Sarpele Cosmic, stapanul absolut al transformarii unei forme elicoidale acvatice, in acelasi timp mica si mare, simpla sau dubla si ...ADN...Am descoperit ca ADN-ul corespunde perfect acestei descrieri.
Daca intindem AND-ul din nucleul unei celule umane, obtinem un fir lung de aproape doi metri si lat cat zece atomi...acest fir este de milioane de ori mai lung decat propria sa latime...Un fir de ADN este mai subtire decat frecventa spectrului vizibil al luminii, nici cele mai puternice microscoape optice nu-l pot observa, deoarece ADN-ul este de 120 de ori mai subtire decat frecventa luminii vizibile.
Nucleul unei celule este de doua milioane de ori mai mic decat o gamalie de ac, iar cei aproape doi metri de ADN intra in acest volum rasucindu-se in jurul lui insusi, in acest fel fiind posibila o lungime enorma si o dimensiune infinitezimala, exact ca sarpele mitic.
Omul mediu este alcatuit, dupa unele estimari, din circa 100 de mii de miliarde de celule, asta inseamna ca exista peste 200 de miliarde de kilometri de ADN in corpul unui Om, adica de 70 de ori distanta dintre Soare si Saturn.
V-ati putea petrece intreaga Viata zburand cu cea mai mare viteza la bordul unei navete spatiale si nu ati acoperi nici macar o sutime din aceasta distanta...
ADN-ul dvs. poate sa inconjoare Pamantul de 5 milioane de ori.
Toate celulele din lume contin ADN, fie ele animale, vegetale sau bacteriene si toate contin Apa Sarata, a carei concentratie in sare este asemanatoare cu aceea a oceanului planetar.
Plangem si transpiram apa de mare...ADN-ul se scalda in apa, care, in schimb, joaca un rol crucial in stabilirea formei dublu elicoidale.
Cele patru baze ADN (adenina, guanina, citozina si thimina) sunt insolubile in apa, se aduna in centrul moleculei unde se asociaza in perechi pentru a alcatui treptele scarii, apoi se rotesc in spirala pentru a evita contactul cu apa.
Forma spiralata a ADN-ului este o consecinta directa a mediului acvatic in care
se afla...ADN-ul se afla in permanenta insotit de apa, exact asa cum se intampla si cu sarpele mitic.
Molecula de ADN este un singur lant alcatuit din doua panglici legate intre ele prin cele patru baze....aceste baze nu pot alcatui decat anumite perechi, A cu T, G cu C.
Orice alta imperechere este imposibila...asta inseamna ca cele doua panglici sunt imagini in oglinda si ca textul genetic este dublu. Contine textul principal pe una din panglici, in timp de aceasta este citita de enzimele traducatoare, dar si un text de rezerva, inversat, arareori citit.
A doua panglica joaca doua roluri esentiale.
Permite enzimelor sa repare textul principal atunci cand acesta este distrus si, cel mai important, ofera un mecanism pentru reproducerea mesajului genetic...este suficient sa desfaci cele doua panglici, ca pe un fermoar, pentru a obtine cele doua panglici complementare ce pot fi reconstituite ca dubla elice de catre enzime.
Asa cum nu se poate pune decat A in fata lui T si invers, sau G in fata lui C si invers, se ajunge la formarea a doua elice gemene si identice cu originalul.
Gemenii sunt astfel centrali fenomenului Vietii, asa cum spun si miturile antice, si sunt asociati cu forma unui sarpe.
Fara acest mecanism de copiere, o celula nu ar fi capabila sa se multiplice, iar Viata nu ar mai exista.
ADN-ul este molecula informationala a Vietii, principiul fiind acela ca poate fi atat dublu cat si simplu, exact ca sarpele mitologic.
ADN-ul si mecanismul sau de duplicare este acelasi la toate fiintele vii...singurul lucru care difera de la o specie la alta este ordinea literelor, aceasta constanta poate fi urmarita pana la inceputurile Vietii pe Pamant.
Biologul Robert Pollack spune:
"Suprafata planetei s-a schimbat de nenumarate ori, dar ADN-ul si mecanismul celular pentru multiplicarea lui a ramas acelasi. Asa numitul "cristal aperiodic" al lui Schrodinger intareste ideea de stabilitate a ADN-ului, nici o piatra, nici un munte, nici un ocean, nici macar cerul de deasupra noastra nu au fost atat de stabile si constante pentru atat de mult timp..."
La inceputurile existentei sale, cu aproape 4,5 miliarde de ani in urma, Pamantul era un loc inospitalier pentru Viata...ca o sfera de lava cu suprafata radioactiva, cu apa atat de fierbinte incat exista numai sub forma de vapori, cu atmosfera lipsita de oxigen respirabil, continand gaze otravitoare precum cianida si formaldehida.
Cu aproximativ 3,9 miliarde de ani in urma, suprafata Pamantului s-a racit suficient pentru a forma o crusta subtire la suprafata magmei...in mod bizar, Viata, deci si ADN-ul, a aparut relativ la scurt timp dupa acest moment.
Cercetatorii au descoperit urme de activitate biologica in roci sedimentare cu o varsta de 3,85 miliarde de ani, iar cautatorii de fosile au descoperit bacterii fosilizate cu o varsta de aproape 3,5 miliarde de ani.
In primele doua miliarde de ani de Viata pe Pamant, planeta a fost locuita numai de bacterii anaerobe, pentru care oxigenul este otravitor...aceste bacterii traiau in apa, iar unele au invatat sa utilizeze hidrogenul din molecula de apa, ceea ce ducea la eliberarea oxigenului...s-a deschis astfel drumul unui mecanism metabolic mult mai eficient.
Imbogatirea treptata a atmosferei in oxigen a permis aparitia unui nou tip de celule, capabile sa utilizez eoxigenul si inzestrate cu un nucleu in care isi puteau impacheta ADN-ul. Aceste celule cu nucleu erau de cel putin treizeci de ori mai voluminoase decat celulele bacteriene. Dupa biologii Lynn Margulis si Dorion Sagan "tranzitia biologica intre bacterii si celulele cu nucleu...a fost brusca si nu poate fi explicata prin schimbari treptate aparute in timp".
Din acel moment, Viata a inceput sa ia forma pe care o cunoastem...celulele cu nucleu au inceput sa se uneasca pentru a alcatui primele organisme pluricelulare, cum ar fi algele.
Acestea au inceput sa produca oxigen prin fotosinteza, oxigenul din atmosfera a crescut la circa 21% si s-a stabilizat la acest nivel cu aproximativ 500 de milioane de ani in urma, din fericire nu mai mult, pentru ca altfel organismele vii ar fi ajuns la combustia spontana..
Dupa Margulis si Sagan, aceasta stare de lucruri "da impresia unei Decizii Constiente de a mentine Echilibrul intre pericol si oportunitate, intre risc si beneficii.."
Acum circa 550 milioane de ani, Viata a explodata intr-o varietate de specii multicelulare, alge si plante si animale ceva mai complexe, traind nu numai in apa ci si pe pamant si in aer. Dintre toate speciile existente in acele timpuri, nici una nu a supravietuit pana astazi.
Dupa unele estimari, aproape toate speciile care au trait vreodata pe Pamant au disparut deja iar acum mai exista intre 3 si 50 de milioane de specii.
ADN-ul este stapanul transformarii, exact la fel precum sarpele mitic...Viata bazata pe celulele care contin ADN a produs aerul pe care il respiram, peisajul pe care il vedem si naucitoarea diversitate a fiintelor vii din care si noi, Oamenii, facem parte. In patru miliarde de ani, s-a multiplicat pe sine insusi intr-un numar incalculabil de specii, ramanand totusi neschimbat.
In interiorul nucleului, ADN-ul se rasuceste si se desfasoara, se chirceste si se intinde....cercetatorii compara adeseori miscarile acestei lungi molecule cu acelea ale unui sarpe.
Christopher Wills scrie, "...cele doua lanturi de ADN seamana cu doi serpi infasurati unul in jurul celuilalt intr-un sofisticat ritual de imperechere..."
Una peste alta, ADN-ul este maestrul absolut al transformarilor, are forma unui sarpe, traieste in apa si este ba mic, ba mare, ba simplu, ba dublu....exact ca sarpele cosmic.
Stiu ca multi samani ai altor popoare utilizeaza alte imagini decat aceea a "sarpelui cosmic" pentru a povesti despre aparitia Vietii, mai ales imaginea unei franghii, sau a unei vite de vie, sau a unei scari de origine celesta care uneste Cerul cu Pamentul.
Mircea Eliade a aratat ca aceste imagini diferite formeaza o tema comuna pe care o numeste Axis Mundi si care este intalnita in toate traditiile samanice de pe planeta.
Dupa Eliade, Axis Mundi ofera accesul la lumea de Dincolo si la Cunoasterea samanica. Este un culoar de trecere "paradoxal", in mod obisnuit rezervat mortilor, pe care samanii pot sa il foloseasca fiind inca vii, iar acest pasaj este adeseori pazit de dragoni sau serpi. Pentru Eliade, samanismul este un set de tehnici care permit negocierea trecerii prin acest pasaj, ajungerea la axa, obtinerea Cunostintelor aflate acolo si aducerea lor inapoi, cel mai des pentru vindecarea semenilor.
Si la el se vede destul de limpede legatura cu ADN-ul...in biologia moleculara, forma ADN-ului nu este comparata numai cu aceea a doi serpi, ci si cu o funie, un vrej, o scara in spirala, imaginile variind de la un autor la altul.
De exemplu, Maxim Frank Kamenetski considera ca " in molecula de ADN, cele doua suvite gemene se impletesc una in jurul celeilalte precum dou aliane".
Mai mult, oamenii de stiinta au inceput sa realizeze ca bolile, inclusiv cancerul, isi au originea, deci pot fi si rezolvate...la nivelul ADN-ului.
Notiunea de Axis Mundi este relativ comuna printre bastinasii amazonieni.
Ashaninca de exemplu, vorbesc de "funia cerului".
Asa cum scrie si Gerald Weiss "printre indienii campas, exista credinta ca la un moment dat Cerul si Pamantul erau aproape si legate printr-o funie...un vrej numit inkiteka (in traducere "funia cerului"), cu o forma mai speciala, in trepte, a fost descris autorului ca fiind legatura dintre Cer si Pamant.
Dupa Weiss, acest vrej este similar cu acela descris la inceputul secolului douazeci lui Theodor Koch-Grunberg, unul dintre primii etnografi, de catre indienii taulipang.
In lucrarea sa, Theodor Koch-Grunberg ofera si o schita a vrejului taulipang.
(poza de mai jos)
Ce-i ciudat, indienii taulipang traiesc in Guyana, la patru mii de kilometri de ashaninca, dar asociaza exact aceeasi liana cu "funia cerului".
Una dintre cele mai bine cunoscute variante de Axis Mundi este caduceul, format din doi serpi infasurati in jurul unei axe.
Inca din cele mai vechi timpuri, gasim acest simbol asociat cu arta vindecarii, din India si pana in bazinul mediteranean. Taoistii din China reprezinta caduceul prin Yin si Yang, care simbolizeaza imbratisarea a doua spirale complementare pentru a alcatui principiul unic vital si androgin.
In lumea occidentala, caduceul continua sa fie utilizat ca simbol al medicinii, uneori in forme putin modificate.
Printre indienii shipibo-conibo din Amazonia peruviana, Axis Mundi este reprezentat ca o scara...in desenul care urmeaza, bazat pe descrierea unui ayahuasquero, Jose Chucano Santos, "funia cerului" este inconjurata de anaconda cosmica Ronin.
Scara care ofera accesul la Cunoasterea Samanica este o tema atat de raspandita, incat Alfred Metraux o numeste "simbolul profesiei". Tot el mai relateaza ca, in ceea ce-i priveste pe samanii amazonieni, ei invata "sa stapaneasca secretele magiei contactand spiritele Scarii sau ale Treptelor".
Metraux subliniaza si faptul ca samanii beau "o infuzie preparata dintr-o vita de vie a carei forma aminteste de o scara".Intr-adevar, ayahuasca este adeseori comparata cu o scara de funie sau chiar cu o dubla elice, asa cum se poate observa in poza de mai jos.
"Banisteriopsis Caapi", o liana care tinde sa creasca sub forma unei duble elice este unul dintre ingredientele principale intr-o fiertura halucinogena cunoscuta sub numele de Ayahuasca sau Yage, Caapi...Cei care stiu despre ea o numesc "Vita Spiritului" sau "Scara catre Calea Lactee"
Marea majoritate a conexiunilor pe care le-am descoperit pana aici referitor la Sarpele Cosmic, Axis Mundi si ADN se refera la Forma...Ceea ce este consistent cu cele spuse mie de Carlos Perez Shuma, "natura vorbeste prin semne, pentru a-i intelege limbajul, trebuie sa fii atent la asemanarile in forma".
Doream sa merg dincolo de aceste legaturi formale, dar stiam, multumita lui Mircea Eliade, ca samanii de peste tot vorbesc o limba secreta, "limba Naturii", care le permite sa comunice cu Spiritele.
Am inceput sa caut informatii despre acest fenomen pentru a vedea daca exista elemente comune in continut intre limba Spiritelor Naturii pe care o vorbesc samanii si limbajul ADN.
Din nefericire nu exista multe studii amanuntite despre limba samanilor iar acest lucru se datoreaza exclusiv faptului ca antropologii nu au luat-o niciodata in serios.
Am gasit o exceptie in lucrarea recenta a lui Graham Townsley despre cantecele indienilor ayahuaqueros yaminahua, din Amazonia peruviana.
Dupa Townsley, samanii yaminahua invata niste cantece, numite koshuiti, imitand Spiritele pe care le vad in timpul halucinatiilor pentru a putea intra in legatura cu acestea.
Cuvintele acestor cantece sunt cu totul de neinteles pentru indienii yaminahua care nu sunt samani. Townsley scrie, "aproape nici un lucru amintit in aceste cantece nu este numit asa cum suntem obisnuiti..sunt utilizate in schimb cele mai obscure metafore...de exemplu noaptea devine "tapirul insetat", padurea devine "alune cultivate", pestii sunt "porci pecari", jaguarii sunt "cosuri de nuiele", anacondele sunt "hamace" si tot asa mai departe."
In fiecare caz, scrie Townsley, logica metaforei poate fi explicata printr-o legatura obscura, dar reala, "in acest fel pestele devine "porc pecari cu guler alb", din cauza asemanarii dintre branhiile acestuia si petele de pe gatul porcului pecari, jaguarul devine "cos" din cauza ca nuielele din care este impletit cosul (wonati) dau nastere unui model asemanator cu cel de pe blana jaguarului".
Samanii insisi inteleg foarte limpede intelesul acestor metafore si le numesc tsai yoshtoyoshto, adica "intorsatura de limba".
Ceea ce Townsley traduce prin "limbaj rasucit".
De ce vorbesc samanii yaminahua in aceasta limba rasucita?
Unul dintre ei spune: "Prin koshuiti vad cantand...examinez pe indelete lucrurile, limba rasucita ma duce aproape, dar nu prea aproape...vorbind normal as patrunde brutal in miezul lucrurilor, asa doar le dau roata si pot sa le vad mai limpede".
Pentru Townsley, relatiile samanilor cu Spiritele sunt "in mod deliberat construite eliptic si multireferential pentru a oglindi Natura sufletelor obiectelor"...Si trage concluzia "Yoshi sunt Fiinte Reale care Sunt si Nu Sunt lucrurile pe care le anima...nu au o Natura Stabila si astfel, in mod paradoxal, doar acest limbaj rasucit le poate descrie in mod adecvat..Metafora nu este aici o numire improprie, ci singura metoda posibila de numire".
Am mers mai departe in cautarea legaturilor dintre limbajul spiritelor descris de acesti ayahuasqueros yaminahua si limbajul ADN...am descoperit ca "dublu si rasucit" sau "intorsatura de limba" sau "yoshtoyoshto" se potrivesc perfect si cu cel de-al doilea.
Informatia genetica a unei fiinte umane (ca exemplu) este numita "genom" si contine trei miliarde de litere asezate de-a lungul unui singur filament ADN...In unele locuri, filamentul se rasuceste pentru a forma trei segmente mai compacte, cunoscute sub numele de "cromozomi"..Mostenim cu totii un set complet de cromozomi de la fiecare din parintii nostrii, astfel ca avem 23 de perechi de cromozomi.
Fiecare cromozom este alcatuit dintr-un lung fir de ADN, care este de la bun inceput un mesaj dublu, textul principal pe o parte si dublura complementara pe cealalta parte.
Celulele noastre contin astfel doua genomuri complete ca si copiile lor de rezerva..mesajul nostru genetic este astfel de doua ori dublu si contine sase miliarde de perechi de baze sau douasprezece miliarde de litere.
ADN-ul continut in nucleul unei celule umane este lung de doi metri iar cele doua filamente care-l alcatuiesc se rotesc unul in jurul celuilalt de cateva sute de milioane de ori. In ceea ce priveste forma, ADN-ul este un text de doua ori dublu care se invarte in jurul lui insusi...cu alte cuvinte, este un "limbaj rasucit".
Enzimele citesc doar acea portiune din ADN care contine instructiuni pentru producerea de proteine si enzime...aceste fraze, numite "gene", reprezinta, dupa diverse estimari, numai trei procente din genomul uman...celelalte nouazeci si sapte de procente ramase nu sunt citite...functia lor este necunoscuta.
Cercetatorii au descoperit raspandite de-a lungul portiunilor necitite un numar mare de secvente repetate la nesfarsit fara nici un motiv aparent, ba chiar si secvente tip palindrom, cuvinte sau fraze care pot fi citite si de la un capat si de la celalalt, in ambele directii. Au numit acest aparent gibberish, care alcatuieste majoritatea covarsitoare a genomului, "Gunoi ADN".
In acest "gunoi", gasim zeci de mii de fraze de genul ACACACACACACACAC...exista chiar o secventa de 300 de litere care se repeta de o jumatate de milion de ori.
Una peste alta, secventele repetate alcatuiesc o treime din genom...intelesul lor pana astazi este necunoscut.
Marea majoritate a ADN-ului din corpul nostru face lucruri pe care astazi nu le intelegem. Imprastiate in acest ocean fara sens, genele sunt ca niste insule in
care limbajul ADN devine inteligibil...genele comunica instructiuni pentru
asezarea aminoacizilor in proteine.
Fac asta din cuvinte de trei litere....
CAG de exemplu, codul pentru amino acid glutamina in limbaj ADN.
Cum toate cuvintele codului genetic au trei litere si cum alfabetul ADN are patru litere (A,G,C,T) codul genetic contine 4X4X4=64 de cuvinte posibile.
Toate aceste cuvinte au un inteles si corespund la unul dintre cei 20 de aminoacizi utilizati in structura proteinelor sau unuia dintre cele doua semne de punctuatie "start", "stop".
Avem astfel 22 de intelesuri posibile pentru cele 64 de cuvinte...aceasta redundanta i-a determinat pe cercetatori sa spuna ca acest cod genetic este "degenerat".
De fapt el este bogat in sinonime, exact ca intr-o limba in care "jaguar" si "cos de nuiele" pot avea acelasi inteles.
In realitate, lucrurile sunt chiar si mai complexe...intre gene, sunt segmente fara cod numite "intron"...imediat ce enzimele au transcris o anumita gena, ele elimina cu precizie atomica intronii si lipesc segmentele de cod util, cunoscute ca "exoni".
Unele gene contin pana la 98 de procente introni, adica au numai 2 procente de Informatie.
Rolul acestor introni a ramas un mister.
Raportul dintre introni si exoni din genomul uman inca nu este cunoscut, deoarece pana acum au fost identificate numai jumatate din genele carfe ii contin, dintr-un total de 100000 la puterea 26.
De-a lungul filamentului ADN, "gunoiul" si genele alterneaza, iar in cadrul genelor intronii alterneaza cu exonii, care se exprima intr-o limba in care aproape fiecare cuvant are un sinonim.
Atat in ceea ce priveste forma, cat si in ceea ce priveste continutul, ADN-ul este de doua ori dublu limbaj care se invarte in jurul sau.
Adica exact asa cum face "limbajul rasucit" al Spiritelor Naturii.
Ce inseamna toate aceste legaturi intre ADN si Sarpele Cosmic, Axis Mundi si limbajul Spiritelor Naturii?Legaturile sunt mult prea numeroase incat sa fie vorba doar de simple coincidente, acestea sunt evidente si opereaza la toate nivelurile, ADN-ul este intr-adevar ca un sarpe lung, simplu si dublu in acelasi timp, sau ca o tesatura, este o forta vitala care se dezvolta de la unul la mai multi iar locul lui este in apa.
Cand ne plimbam pe un camp, ADN-ul si celulele de baza ale Vietii pe care o codeaza se afla peste tot, in interiorul trupului nostru dar si in baltoace, balegar, iarba pe care calcam, aerul pe care il respiram, pasari, pomi, animale...tot ceea ce este Viu.
Aceasta Retea Globala de Viata bazata pe ADN, aceasta biosfera inconjoara Pamantul.
Ce imagine mai buna ar putea fi imaginata pentru biosfera bazata pe ADN daca nu sarpele Ronin, anaconda cosmica a indienilor shipibo-conibo?
"Pamantul din care ne tragem seva, pluteste pe ape fara fund iar sarpele Ronin este pe jumatate scufundat si il inconjoara in intregime."
Pe parcursul cercetarilor mele descoperisem ca sarpele era asociat peste tot cu Cunoasterea Samanica, chiar si in regiuni in care nu sunt utilizate halucinogene si in care serpii nici macar nu apar in biotopul local.
Mircea Eliade spunea ca in Siberia sarpele apare in ideologia samanica si in costumul samanului la oameni pentru care "reptila in sine este necunoscuta".
Pe urma aflasem ca in nenumarate mituri un sarpe gigant si inspaimantator, sau un dragon, pazeste Axul Cunoasterii, reprezentat sub forma unei funii (scari de sfoara, vrej de vita de vie, arbore...)
Mai invatasem ca sarpele cosmic este prezent din plin in miturile ontologice ale Lumii si ca nu este numai Sursa Cunoasterii, ci Viata insasi.
Serpii sunt omniprezenti nu numai in halucinatii, mituri si simboluri ale fiintei umane in general, ci si in visele lor...dupa unele studii, locuitorii Manhattan-ului ii viseaza la fel de frecvent ca zulusii.
De ce apar in viziunile, miturile si visele oamenilor de pe tot globul serpi creatori ai Vietii si impartasitori si Cunoasterii?
Intrebarea mai fusese pusa si i se daduse un rapsuns neurologic general acceptat...din cauza fricii instinctive de venin programata in creierul primatelor....dupa parerea mea acesta este un exemplu tipic de raspuns reductionist, ilogic si inexact.
Venereaza Oamenii lucrurile de care se tem cel mai mult?
Greu de crezut...in plus, ma indoiesc ca samanii siberieni isi decoreaza hainele cu un numar de panglici reprezentand serpi doar din cauza ca au o fobie fata de aceste reptile...in plus, multi dintre serpii care apar pe aceste costume ale samanilor siberieni nici nu reprezinta animale Reale, ci serpi cu doua cozi...Intr-un mare numar de mituri ale Creatiei, sarpele care joaca rolul principal nici nu este o reptila adevarata, este un sarpe cosmic, adeseori cu doua capete, doua picioare sau doua aripi si este atat de mare incat cuprinde Pamantul.
Mai mult, serpii venerati sunt arareori veninosi...in Amazonia, serpi neveninosi, precum anaconda si boa sunt considerati sacri cum ar fi anaconda cosmica Ronin...si aceasta nu din cauza ca ar lipsi din Amazonia serpi agresivi si letali, cu un venin ucigator, cum ar fi vipera fier de lance, care este o amenintare zilnica la adresa Vietii, dar care totusi nu sunt venerati.
In afara de ayahuasca samanii amazonieni mai folosesc si tutun pe care il considera ca o "hrana pentru spiritele care ravnesc la el deoarece nu mai poseda focul asa cum o fac oamenii". Indienii ashaninca spun ca prin ingerarea de tutun este posibil sa vezi lucruri in mod normal invizibile si chiar si ascunsele spirite "maninkari".Carlos Perez Shuma imi spusese ca tutunul ii atrage pe maninkari...Daca ipotezele mele sunt corecte, este posibil sa identific corespondente intre aceste notiuni samanice si fapte confirmate de cercetarea neurologica a acelorasi substante...
Mai exact, trebuie sa existe conexiuni analoge intre nicotina si ADN-ul din celulele nervoase ale creierului uman.
Ideea ca acelor maninkari le place tutunul mi s-a parut mereu amuzanta.
Consideram spiritele ca fiind personaje imaginare care nu se pot bucura
de-adevaratelea de substantele materiale.Consideram de asemenea ca fumatul este
un obicei rau si mi se parea putin probabil ca spiritele (in cazul in care
ele existau) sa sufere de aceeasi dependenta ca fiintele umane.
Cu toate acestea, am decis sa nu ma impiedic de astfel de lucruri si sa dau atentie intelesului literal al cuvintelor samanilor, iar samanii erau foarte categorici in
a spune ca spiritele au aceeasi pofta insatiabila pentru tutun.
Am inceput sa urmaresc aceasta pista petrecandu-mi cateva zile in biblioteca....
Am dat chiar mai multe telefoane unor specialisti in mecanismul neurologic al nicotinei pentru a-mi largi cunostintele si a fi sigur ca nu fac legaturi imaginare...neurologia era ultimul lucru la care ma pricepeam...
Iata ce am aflat: in creierul omului, fiecare celula nervoasa, adica fiecare neuron, are milioane de receptori pe suprafata sa...acesti receptori sunt proteine specializate in recunoasterea si captarea anumitor neurotransmitatori (neuromediatori) sau a unor substante similare.
Structura moleculei de nicotina este similara cu aceea a unui neurotransmitator, acetilcolina, si se potriveste ca un speraclu in receptorii anumitor neuroni.
Acest receptor este inglobat in membrana celulei si este o proteina de mare dimensiune care include nu numai broasca (locul in care se ataseaza molecula externa), ci si un tunel cu o poarta care sta de obicei inchisa.
Cand este introdusa in broasca o cheie, cand molecula de nicotina se potriveste pe docul receptor, poarta tunelului se deschide permitand un flux de atomi de calciu si de sodiu incarcati pozitiv.
Acesta declanseaza (este un mecanism putin cunoscut) o cascada de reactii electrice in interiorul celulei, totul incheindu-se cu excitarea ADN-ului continut in nucleu, ceea ce provoaca activarea unor gene, inclusiv a acelora corespunzatoare proteinelor care formeaza receptorii nicotinici.
Cu cat se ofera mai multa nicotina neuronilor, cu atat mai mult ADN-ul care-l contin activeaza producerea de receptori nicotinici, desigur, in unele limite....de aici si pofta nesatioasa de tutun, cu cat ii dai mai mult cu atat cere mai mult.
Eram surprins de masura in care corespundeau notiunile samanice despre tutun cu studiile neurologice despre nicotina. Nu trebuia facuta decat o simpla traducere pentru a trece de la una la alta. Oricum, notiunile stiintifice de "receptori", "flux de atomi incarcati pozitiv" si "stimularea codului genelor responsabile cu receptorii nicotinici" nu explica de fapt efectul nicotinei asupra Constiintei.
Si atunci cum de "vad" samanii amazonieni spirite ingerand cantitati enorme de tutun ?
Inainte de a merge mai departe, trebuie sa clarificam doua lucruri...
Primul este ca descoperirea modului prin care nicotina stimuleaza producerea de receptori nicotinici a fost facuta de abia la inceputul anilor 1990, iar legatura intre acest fenomen si dependenta data de tutun este evidenta, dar necesita sa fie explorata in detaliu.
Al doilea este ca sunt diferente fundamentale intre utilizarea samanica a tutunului si consumul de tigarete industriale. Varietatea de tutun utilizata in Amazonia contine pana la optsprezece ori mai multa nicotina decat plantele utilizate la producerea tigaretelor tip Virginia...Tutunul amazonian creste natural fara ingrasaminte chimice sau pesticide si nu contine aditivii din tigarete.
Pe de alta parte, in Amazonia, tutunul este considerat un "leac".
Termenul indienilor ashaninca pentru "vindecator" sau "saman" este sheripiari, in traducere "cel care utilizeaza tutunul".
Cei mai batrani indieni ashaninca pe care i-am cunoscut erau cu totii sheripiari...erau atat de batrani incat nici nu-si mai cunosteau varsta, pe care numai pielea lor plina de riduri o sugera, si erau remarcabil de sanatosi si intregi la minte.
Intrigat de aceste diferente, am cautat prin bazele de date pentru studii comparative intre toxicitatea varietatii amazoniene (Nicotina Rustica) si varietatea utilizata de producatorii de tigarete, trabucuri, tutun de pipa (Nicotina Tabacum)...Nu am descoperit nimic...se pare ca intrebarea nu fusese pusa inca.
Am cautat si studii despre aparitia cancerului la samanii care utilizeaza doze mari si regulate de nicotina....inca o data nimic.
M-am hotarat sa scriu autoritatii recunoscute in acest domeniu, Johannes Wilbert, autorul lucrarii "Tobacco and Shamanism in South America" (Tutun si Samanism in America de Sud) pentru a pune aceasta intrebare.
Mi-a raspuns:"...Sunt dovezi evidente ca produsele din tutun occidental contin numerosi agenti chimic care nu sunt prezenti in plantele crescute in mod natural pe teritoriul indienilor amazonieni...nu am auzit de samani care sa fi facut cancer..."
Pare limpede ca nicotina nu produce cancer dat fiind faptul ca ea este activa in creier. In orice caz, oamenii de stiinta nu au considerat niciodata tutunul ca pe un halucinogen, deoarece occidentalii nu fumeaza niciodata destul pentru a ajunge in etapa halucinatorie.Ca urmare, mecanismul neurologic al halucinatiilor induse prin tutun nu a fost studiat inca.
Paradoxal, receptorii nicotinici sunt cei mai bine cunoscuti neurologilor, care-i studiaza de mai multe decenii, dat fiind faptul ca exista atat substante care stimuleaza acesti receptori, cum ar fi acetilcolina si nicotina, cat si substante care-i inhiba, cum ar fi curara si veninul anumitor serpi...
Intr-adevar, printr-o curioasa coincidenta, tutunul, curara si veninul serpilor se potrivesc in aceeasi broasca din creierul nostru.
Fragmente din
Sarpele Cosmic, ADN-ul si Originile Cunoasterii
de Jeremy Narby
