Este un fapt general acceptat de catre comunitatea stiintifica si bine documentat de catre astronomi.
Fizicienii prin Teoria Relativitatii Generalizate confirma.
Dar unde creste?
Cum creste?
De ce creste?
Care sunt consecintele acestei observatii?
Teoria Relativitatii ne da o indicatie deosebit de valoroasa: Totul este Relativ la Observator, adica Totul se schimba odata cu alegerea altui Punct de Vedere, altei Origini a sistemului de referinta.
De exemplu luand Pamantul ca referinta putem observa ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Schimband locul Observatorului pe Soare, putem observa ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Mutand referinta pe Venus, putem observa ca Pamantul si Soarele au miscari complicate pe cer.
Deci cine in jurul cui se invarte?
Raspunsul este Relativ la Observator.
Astfel, odata lamurita problema perspectivei din care se priveste un anumit fenomen si pe baza relatiilor ce descriu Spatio-Timpul ca un tot unitar si Materia-Energia, ca fiind constante, putem afirma fara sa gresim, ca luand Universul intreg ca Referinta, El nu poate fi decat constant relativ la Sine.
Cum se modifica perceptia Expansiunii Universului privit din acesta noua perspectiva?
Daca Universul e constant in volum, atunci corpurile astronomice se micsoreaza in timp relativ la Univers. Adica, totul creste in Complexitate dar nu prin Expansiune ci prin Diviziune Interioara, prin Cresterea Rezolutiei. Astfel, castigul aparent de Energie si Masa nu poate fi justificat decat daca consideram ca unitatile de masura se micsoreaza in Timp...Adica, unitatile de Masa, Energie, Spatiu si Timp sunt din ce in ce mai mici relativ la Universul intreg. Mergand in directie inversa, spre Origini, ajungem la Momentul Zero de Timp cand Universul intreg era nedivizat si format
dintr-o singura Unitate de Spatiu/Energie/Masa, deci dintr-o singura particula ce il umplea in intregime si continea toata Energia. In timp acesta particula s-a divizat, generand noi si noi particule, iar intre ele noi spatii libere.
Asa castiga Universul in Masa, Energie si Volum: prin divizarea unitatilor de masura.
In fiecare ciclu de divizare Universul se dubleaza in cuante de lungime, creste de patru ori in cuante suprafata, de opt ori in cuante de volum, de 16 ori in cuante de masa, etc.
Dupa masuratorile NASA, Universul are in prezent diamentru de 2^204 cuante de lungime, asta inseamna ca a trecut prin 204 cicluri complete de divizare. Un astfel de ciclu dureaza aproximativ 65 milioane de ani.
Deasemenea, conform Teoriei Relativitatii Complete, toate legile fizicii sunt constante relativ la Univers ca intreg si variabile relativ la unitatea cuantica de masura.
Adica constantele variaza in Timp: constanta gravitationala precum si toate constantele prezente in toate ecuatiile fizicii moderne.
Deci asa zisele constante sunt de fapt functii variabile de timp.
Consecintele sunt dramatice asupra intelegerii evolutiei corpurilor ceresti: Stele si Planete.
Pe baza hartii ce reprezinta Vechimea Scoartei Oceanice (atasata sus) a Pamantului de numai 180 milioane ani, putem observa ca ea este extrem de tanara relativ la varsta scoartei continentale ce are varste de peste 2 miliarde de ani.Neil Adams a observat un fapt uimitor pentru comunitatea geologilor: asa cum coastele continentelor ce marginesc Atlanticul se suprapun perfect, tot la fel se intampla si in Pacific!
Apoi a realizat o simulare 3D in care pur si simplu scotea scoarta oceanica proportional cu vechimea ei si in cele din urma coastele continentale se suprapuneau perfect, eliminad complet crusta oceanica, si obtinea o planeta mai mica.
Concluzia: PAMANTUL CRESTE!
Si o face in continuare cu o viteza formidabila.
Practic Pamantul s-a dublat in diametru, adica a crescut de opt ori in volum si de 16 ori in masa in numai 200 milioane de ani.
Pastrand proportiile de crestere, asta inseamna ca in urma cu 2 miliarde de ani, diametrul Pamantului era de 1000 (o mie!) de ori mai mic, adica undeva pe la 12 km, iar cu 4,5 miliarde de ani in urma, la momentul formarii lui avea mai putin de 10 metri diametru!
Dar sa nu uitam de variatia unitatilor de masura despre care am scris la inceputul articolului. Desi Pamantul avea numai 10 metri in numar de cuante, relativ la Universul ca intreg, era mult mai voluminos decat acum, doar ca fiecare atom ce il forma era mult mai mare.
Astfel, putem privi evolutia scoartei Pamantului raportata la suprafata sau invers. Intr-un caz avem Pamantul care creste in volum in altul avem Pamantul care isi contracta scoarta.
Dar care este procesul de crestere?
De unde vine materia suplimentara?
Conform teoriei Relativitatii Einstein-Haramein, in centrul fiecarui corp suficient de masiv se afla o Singularitate, un nucleu de materie hiperdens.
In singularitati are loc procesul de conversie al energiei absorbite gravitational in materie, conforma relatiei de conservare E=mc2.
De unde vine energia gravitationala?
Din fiecare corp ce are masa, se scurg campuri infinitezimale de masa sub forma de energie, astfel ele devin din ce in ce mai usoare relativ la masa Universului ca intreg.
StarDustAceasta nu este parerea ta ci a comunitatii stiintifice, si reprezinta Modelul General acceptat si pe care il cunosc foarte bine.
Parerea mea e putin diferita.
O singularitate absoarbe materie, si nu mai radiaza nimic, sau aproape nimic. Singularitatiile din centrul gaurilor negre nu mai radiaza nimic, absorb materie, si aceea acolo ramane.
Ceea ce se observa in cazul quasarilor, e materia ejectata in regiunea polilor gaurii negre, materie ce interactioneaza cu imensul camp magnetic generat de gaura neagra(zii singularitate daca doresti) si care nu reuseste sa atinga orizontul evenimentelor astfel fiind expulzata cu viteze foarte mari aproximativ pe axa magnetica a gaurii negre. O singularitate in centrul unei planete ar inghiti planeta insasi, in cazul unei stele(4-5x sau mai mare ca soarele nostru) singurul lucru care impiedica prabusirea in ea insasi (generand o GN) sunt reactiile termonucleare de fuziune din centrul ei. Acestea odata incetand, steaua se prabuseste in ea insasi generand o singularitate.
Acestea fiind zise, eu unul, consider teoria unei singularitati in centrul unei planete o absurditate. De altfel mi se pare o imposibilitate ca in miezul unei planete sa se formeze materie din nimic, asa ceva nu se poate!
Nici macar stelele nu genereaza materie in plus, ele doar convertesc elementele chimice dintr-o forma in alta, ex. H -> He -> elemente grele (carbon, fier, etc)
Ca o parere sa devina personala trebuie gandita personal si nu preluata si memorata ca atare. Iata o fotografie NASA in care putem vedea cat de "putina" materie emite o gaura neagra:
Cred ca asta schimba datele problemei, nu?
O alta presupunere nedovedita este ca Materia colapseaza si dupa orizontul evenimentelor, comprimandu-se la infinit.Eroare.
Orizontul evenimentelor unei Singularitati fiind in relatie stricta de proportionalitate cu masa acesteia, putem spune ca de fapt reprezinta suprafata sferei de materie hiperdensa, dincolo de care nu se mai poate comprima, deoarece Spatiul este perfect plin.
Singularitatile nu pot exista sub forma nuda (adica fara invelis de materie normala) decat daca in jurul lor nu exista suficienta energie care sa smulga Materia de pe suprafata lor. Singularitatile nude sunt ceea ce numim in mod curent Gauri Negre.
Singularitatile invelite sunt corpurile ceresti cunoscute sub numele de Stea, Planeta sau Satelit. Singularitatile nu sunt ceva diferit de corpurile ceresti ci numai nucleele acestora de masa hyperdensa.
De fapt primul om care a teoretizat existenta acestor nuclee de materie hyperdensa a fost Eminescu: "In centrul soarelui se afla un nucleu atomic" (care nu are diviziuni, structuri interne, deci singularitate)
Nassim Haramein a descoperit ca aceiasi structura de tip Singularitate se afla si in centrul tuturor galaxiilor. Astronomii au confirmat.
Reactiile exoterme de fuziune nucleara sunt un mit.
Nimeni nu a resusit sa produca energie din fuziunea nucleara in nici un experiment de laborator.
Fuziunea nucleara din interiorul stelelor este o teorie falimentara, teorie care a dus la risipirea a peste 10 miliarde de euro in proiectul de obtinere a energiei de fuziune, si in laboratoarele CERN.
CERN-ul exista nu pentru ca fizicienii i-au convins pe bancheri (oricum bancherii habar nu au o iota din Fizica) sa le dea bani pentru experimente ci pentru ca bancherii i-au convins pe fizicieni sa experimenteze tot ce le trece prin cap ca sa scoata Energie infinita din Nimic...oricum pe fizicieni nu ii intereseaza cu ce scop vin banii atata vreme cat isi pot pune in practica experimentele.
Desigur ca cercetarile fizicienilor care spun ca Energia nu poate fi produsa din nimic nu au fost finantate pentru ca nu au potentialul profitului.
E simplu, nu-i asa?
Singura reactie nucleara exoterma (producatoare de energie) este fisiunea. Acest proces este binecunoscut sub numele de decadere radioactiva, si consta in descompunerea la rece a atomilor grei in atomi usori, cu degajare de energie.
Iar daca fisiunea este singurul proces producator de energie, inseamna ca Materia se descompune in Timp, nu se compune, deci Teoria Creationista este falsa, realitatea aratandu-ne ca Teoria Universului Viu, care creste prin diviziune interioara este adevarata.
Insa daca singura sursa de Energie este Fisiunea Radioactiva, de unde provin atomii grei care sa fisioneze?
De pe suprafata singularitatilor sunt smulse particule de masa de catre campul electro-magnetic ce le inconjoara (dat de miscarea de rotatie a Singularitatii), si apoi particulele sunt condensate in atomii cei mai grei posibili de Nobeliu, care isi vor incepe imediat procesul de fisiune nucleara, degajand energie si producand atomi mai usori.
Materia este ejectata prin axa de rotatie a Singularitatii la cele nude, iar la Singularitatile invelite in Materie (stele/planete), ce au masa si rotatia singularitatii mica, jetul de Materie va difuza prin nucleul de materie comprimata interioara ducand la aparitia eruptiilor stelare sau vulcanice.
Eruptiile stelare au intotdeauna loc in pereche, pe fetele opuse ale Soarelui, deci pe axa Singularitatii, care se invarte cu viteza si directie diferita fata nucleul normal al stelei. Vulcanii erup intotdeauna in locurile de fisura a Scoartei, de-a lungul faliilor si in zonele de compresiune muntoasa. Vulcanii erup nepereche deoarece jetul de Materie este slab, Singularitatea planetara fiind foarte redusa ca dimensiuni (de ordinul milimetrilor la sateliti si planete pietroase, sau centimetri la gigantice gazoase), si materia se va strecura prin fisurile interioare.
Singularitatile cresc in masa in special prin polarizare, adica prin absortia gravitationala de masa din vid, adica asa zisa Materie Intunecata.
Precizare: Vidul nu e "gol", ci este umplut omogen cu Materie, putand fi definit ca Spatiul de Densitate Minima, in vreme ce Singularitatea este Spatiul de Densitate Maxima.
In timp Universul se polarizeaza, Vidul scazand in Densitate, iar Singularitatile crescand in Densitate, insa simultan, Vidul creste in Volum, in vreme ce Singularitatile scad in Volum, desigur, relativ la Univers ca Intreg.
Acesta este mecanismul ce mentine Universul in Expansiune Interioara.
Calator Astral
Atentie la confuzia inevitabila, domnilor, din ce-am citit retin ca Gaurile Negre, daca exista, personal sunt sceptic, "ar putea fi regiuni din Spatiu cu o gravitatie atat de mare incat "curbeaza" spatiul din jurul acesteia iar masa tinde catre infinit iar dimensiunile catre 0. A nu confunda deci cu "Gaurile de Vierme", regiuni in Spatiu ce permit indoirea Spatiului pentru a permite calatoria pe distante mari cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Un exemplu practic ar fi o coala de hartie... distanta de la un colt la celalalt este mai mare daca o masori drept dar daca o indoi, distanta dintre colturi este mai mica. Gaurile negre au fost probabil descoperite dar gaurile de vierme momentan exista doar teoretic (teoria relativitatii) dar sa stiti ca unele creatii artistice popularizeaza aceasta eventualitate (serialul Stargate de exemplu)
Am gasit aici o mai buna definitie:
"Gaurile de vierme sunt doar scurtaturi teoretice in spatiu-timpul in 4 dimensiuni, solutii valide ale ecuatiilor relativitatii generalizate despre existenta carora nu exista insa nici o dovada.
Pentru a vizualiza cumva ideea din spatele notiunii de gaura de vierme, am putea face o analogie cu deplasarea pe suprafata terestra. Un drum de la Roma la Chicago, desi este cel mai scurt posibil de parcurs pe geodezica urmata de toate aeronavele care urmeaza aceasta ruta aeriana, nu este si cel mai scurt posibil de imaginat. Am putea imagina un tunel de dimensiuni planetare care sa uneasca Roma de Chicago prin interiorul Pamantului. Inaccesibil in practica, dar nu si in teorie.
Daca extindem asta la Spatiu-Timp, rezulta gaurile de vierme, scurtaturile teoretice prezise de matematica relativitatii generalizate.
Numai ca asemanarile se opresc aici. Pe de o parte, nu putem vizualiza cu ochii mintii o gaura de vierme deoarece nu putem gandi in 4 dimensiuni.
Mai mult, exista si un argument logic impotriva existentei acestor scurtaturi prin Spatiu-Timp. Daca ar exista in realitate, o gaura de vierme nu ar putea apartine Spatiu-Timpului in 4 dimensiuni. Daca Spatiu-Timpul in 4 dimensiuni este tot ceea ce exista in Univers, unde si-ar gasi loc o gaura de vierme, care ar conecta doua puncte ale acestui continuum?
Asadar, ori trebuie sa demonstram existenta unor dimensiuni suplimentare, ori acceptam ideea ca gaurile de vierme sunt simple ciudatenii matematice si nimic mai mult." (scientia.ro)
Repet:
"Vidul nu e "gol", ci este umplut omogen cu Materie, putand fi definit ca Spatiul de Densitate Minima, in vreme ce Singularitatea este Spatiul de Densitate Maxima. In timp Universul se polarizeaza, Vidul scazand in Densitate, iar Singularitatile crescand in Densitate, insa simultan, Vidul creste in Volum, in vreme ce Singularitatile scad in Volum, desigur, relativ la Univers ca Intreg."
Deci Structura Spatiului e Continuua, neexistand particule fundamentale, spatii de Densitate Infinita, sau goluri de Densitate Zero.
Universul Creationist de ideologie masonica (construit de Dumnezeu) este un fals ce s-a infiltrat in Gandire ducand la Iluzia de Separatie.
Neexistand corpuri separabile sau spatii goale nu pot exista "gauri" in Spatiu sau Teleportare ori Calatorii in Timp.
Structura Universului e asemenea unui ocean 3D ale carui unde stationare volumice duc la aparitia iluziei de corpuri materiale.
Microscoapele electronice au aratat ca atomul este un mic nucleu inconjurat de un enorm Vid, iar coerenta corpului e mentinuta de Unda Stationara ce il descrie, dar fara sa limiteze schimbul de Materie si Energie cu mediul.
Practic Universul e INTREG si nu poate fi rupt in "bucati" ci numai schimbata Densitatea dintr-o zona sau alta dupa niste tipare ce pot rezista in Timp sub forma de Corpuri.
