Universul are fix 10 Dimensiuni, nici mai multe nici mai putine... Spatiul are fix patru Dimensiuni... Nu exista Spatii cu 2, 3 sau 5 dimensiuni.
Punctul e Adimensional.
Linia e Unidimensionala...
Spun linia si nu dreapta pentru ca in Unidimensionalitate drept sau curb nu are sens.
Dreapta nu poate exista decat in Dimensiunile Superioare.
Suprafata e Bidimensionala... Spun Suprafata si nu Planul pentru ca Planul nu are sens decat in Dimensiunile Superioare.
Volumul e Tridimensional... Dar, Spatiul nu e echivalent cu Volumul.
Spatiul are o Complexitate Superioara prin ceea ce numim DENSITATE.
Volumul este omogen si nu are densitate, Spatiul fiind neomogen in densitate.
Spatiul este 4 dimensional.
A patra dimensiune a Spatiului fiind manifestata in densitate...
Densitatea Spatiului este masurabila ca intensitate a Campului Gravitational.
Aceasta marime este cel mai usor de determinat in "Vid"=Spatiul omogen, fara distorsiuni de densitate date de particulele materiale.
Insa intensitatea Campului Gravitational este proportionala cu viteza de curgere a Timpului, deci densitatea Spatiului este proportionala cu viteza de curgere a Timpului si din aceasta echivalenta s-a introdus notiunea de Spatio-Timp, un termen evident eronat, mai corect fiind ca Spatiul poate fi descris ca o functie de
Volumo - Densitate sau Volumo - Timp.
Astfel cele patru dimensiuni ale Spatiului pot fi puse intr-o ecuatie de echivalenta cu cele 3 dimensiuni ale Volumului plus o Dimensiune a Timpului.
Practic, cuantele (a nu se confunda cu marimile fundamentale Plank) de Spatiu sunt marimi patru dimensionale si ele se numesc corpuri.
Corpurile pot fi descrise prin Masa (masa X punctul centru masic) functie de Volum X Densitate Volumica.
Toata confuzia dimensionala porneste de la presupunerea falsa ca doua linii perpendiculare descriu un Plan si trei linii perpendiculare descriu un Volum. Total fals...
Doua linii perpendiculare raman doua dimensiuni Liniare si niciodata nu vor deveni o dimensiune Plana.
De fapt intr-o Dimensiune Plana putem trasa o infinitate de linii, deci o dimensiune plana este formata dintr-o infinitate de Dimensiuni Liniare... Analog pentru Volume.
Mai mult, o suprafata oarecare nu poate fi descrisa prin doua linii drepte perpendiculare intre ele, deoarece suprafetele naturale sunt curbe, nicidecum plane.
Astfel un caz particular de geometrie izometrica nu poate fi generalizat la geometria reala antisimetrica.
Dimensiune = Numar de coordonate independente prin care se defineste pozitia exacta a unui Punct. Pe o linie, un punct poate fi definit printr-o singura coordonata, pe o suprafata, in doua coordonate, intr-un volum in 3 coordonate.
O a doua si "fatala" greseala, porneste de la proportionalitatea dintre Densitatea Spatiului Vid, intensitatea Campului Gravitational si viteza de curgerea a Timpului, ceea ce l-au facut pe Einstein si altii sa creada ca au descoperit o Ecuatie Unificatoare a Spatio-Timpului cand de fapt nu-au descoperit decat o Relatie de corespondenta dintre parametrii mai sus enumerati.
Einsein s-a inselat in interpretari si de acolo au pornit jumatate din greselile Astrofizicii Moderne.
Cealalta jumatate ale greselilor au pornit de la presupunerea expansiunii Universului care au dus la concluzia BIG-BANG-ului, si aici greseala lui Einstein a fost ca s-a lasat convins de catre Georges Lemaitre sa accepte aceasta Concluzie Creationista (BIG-BANG fiind momentul interventiei divine), dar despre asta voi vorbi intr-un articol ulterior.
Geometria descrisa in Relativism arata ca a treia coordonata, si anume Distanta nu mai poate fi definita corect intr-un Spatiu Neomogen, influentat de puternice Campuri Gravitationale. Asadar o a patra coordonata este necesara pentru definirea acelui Punct.
Aceasta a patra coordonata poate descrie impulsul ce trebuie aplicat corpului ca sa ramana pe orbita geostationara, ori intensitatea Campului Gravitational (echivalent cu viteza de curgere a Timpului) pentru a verifica daca nu avem deplasare relativa la sistemul de referinta, pentru ca Spatiul Real, patru dimensional este Dinamic, nu accepta Nemiscare Relativa.
O alta consecinta a proprietatii Spatiului "vid" de a avea Densitate, este ca Vidul nu e gol ci doar Omogen, adica lipsit de corpuri, de particule.
Astfel, vidul nefiind gol ci numai Spatiu de densitate minima (densitate variabila direct proportional cu intensitatea Campului Gravitational), regasim aici asa-zisa "materie intunecata". Inversul materiei intunecate este energia intunecata si ea se regaseste in principal in Spatiul intergalactic si este invers proportionala cu intensitatea Campului Gravitational..
Mai mult, deplasarea corpurilor in Spatiu trebuie privita ca deplasarea intr-un fluid cu variatii de densitate si astfel deplasarea stelelor din galaxie nu are loc cu viteze proportionale relative la centrul galactic, caci densitatea vidului influenteaza miscarea lor nu distanta de la centrul galactic.
Relativ la Sistemul Solar, densitatea vidului este aproximativ omogen variabila cu distanta de la Soare (deoarece planetele au mase relativ neglijabile la Soare) insa nu acelasi lucru se poate spune si pentru galaxii, deoarece stelele au o masa de mii de ori mai mare deciat quasarul central iar Spatiul Cosmic o masa de cateva ori mai mare decat stelele, din cauza distantei mari dintre ele.
Repet: Densitatea vidului da proportionalitatea vitezelor corpurilor ce se invart in jurul unui centru masic comun, iar nu distanta de la centrul masic.
Iata cum o simpla analiza asupra semnificatiei 4dimensionalitatii Spatiului explica: Masa intunecata, Energia intunecata si variatia vitezelor stelelor relativ la Centrul Galactic.
Mai mult, daca exista o densitate minima a Spatiului (in vidul intergalactic), exista si o densitate maxima a Spatiului (principiul simetriei), aceasta fiind atinsa la orizontul evenimentelor unei singularitati, si asa-zisa "gaura neagra" nu e deloc gaura si in ea nu exista singularitate de densitate infinita. Gaura neagra nu este decat un corp/spatiu de densitate maxima, perfect omogen, lucru dovedit experimental prin faptul ca volumul ei nu depinde decat de masa si de nimic altceva.
Din punct de vedere temporal, o singularitate fiind omogena, in ea nu se transforma nimic, deci Timpul nu curge (Timp = numar de transformari), la capatul opus, in Spatiul cu gravitatie minima timpul curge cu viteza maxima, dar numai in lipsa miscarii, miscarea avand un echivalent gravitational.
Inca un "mister" al Cosmosului se destrama.. Vidul nu este gol!
