Telepatia

Pana nu de mult, telepatia era un termen clasificat in categoria fenomenelor paranormale. Apoi au aparut telefoanele mobile si am inceput sa ne punem intrebari: oare ceea ce pot realiza niste simple aparate electronice nu putem face si noi?
Intrebarea este justificata datorita faptului ca mai toate inventiile au un corespondent in Natura.


Toate animalele au un sistem neuro-endocrin prin care isi regleaza functionarea.
Din acest sistem, partea neuronala functioneaza exact pe aceleasi principii ca aparatele electronice, neuronii fiind asemenea circuitelor dintr-un microcip.
De fapt in creier exista mai multi neuroni decat circuite integrate in cele mai puternice retele de computere existente la Pentagon sau NASA.
In creierul uman exista un numar imens de sinapse...fiecare neuron din cele 10^11 (o suta de miliarde sau 100 Giga) are in medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalti neuroni.
La un copil de trei ani avem 10^15 (un milion de miliarde sau 100 Terra) sinapse, insa acest numar scade odata cu inaintarea in varsta, ajungand intre 10^14 si 5×10^14 la un adult. Numarul de sinapse este echivalent cu numarul de operatii de calcul simultane, iar daca le comparam cu computerele moderne care lucreaza pe 64 biti putem intelege complexitatea extraordinara a creierului uman.

Cum functioneaza creierul?
Circuitele neuronale din creier sunt deosebit de complexe, si au trasee inseriate, paralele, circulare, cu neuroni amplificatori sau inhibitori, care realizeaza toate functiile prezente deasemenea in toate aparaturile electronice moderne: rezistente, condensatori, bobine de inductanta, transistori, etc.
Cu adevarat interesant este faptul ca nu numai circulatia curentilor electrochimici determina functionarea creierului si implicit procesele psihice, ci si campurile electro-magnetice sunt importante prin frecventele de lucru observate in encefalograme: undele Beta, Alfa, Teta si Delta.
Aceste campuri fac ca intregi zone ale creierului sa fie activate pentru fiecare operatie efectuata dupa cum s-a observat de-a lungul timpului si in tomografiile cu rezonanta magnetica (RMN).
Insa cu adevarat important este ca o zona activata a creierului, activeaza la randul ei alte zone cu care nu are nici un contact direct, prin fenomenul local de inductie electomagnetica, adica Telepatie Interna.

Ce sunt undele cerebrale?
Iata mai jos un articol de specialitate care explica foarte bine ce reprezinta undele cerebrale (sursa - www.netmedic.ro)

Creierul uman produce in permanenta impulsuri electrice, numite unde cerebrale, care se pot masura dupa amplitudine si frecventa.
Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti.
Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde Beta, Alfa, Teta si Delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de Constiinta a unei persoane la un anumit moment. Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avand un rol caracteristic. Din aceste simfonii s-au nascut arta lui Picasso, poeziile lui Eminescu, teoriile lui Voltaire si ale lui Einstein.

Undele Beta – Constientul
Undele beta sunt produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica.
In conditii optime undele beta sunt asociate Gandirii Logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare.
In cazul surplusului de unde Beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.

Undele Alfa – Starea de vis
Undele cerebrale alfa sunt prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza.
Ele sunt, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient.
In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale.
Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul.
Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor Alfa.
In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde Alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita.
De obicei insa, problema este exact inversa, undele Alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.

Undele Teta – Subconstientul
Se intampla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume.
Aceste stari sunt provocate de undele Teta.
Undele Teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia de la constient la inconstient.
In spatele undelor Teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii.
Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale.
De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele Teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sunt active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele Teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.

Undele Delta – Inconstientul
Se intampla sa stim ca va suna telefonul cu cateva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva.
Ne gandim foarte intens la cineva si se intampla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor Delta.
Undele Delta sunt un fel de radar personal, trimitind si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele Delta compun chiar Inconstientul individului.
Prezente in timpul somnului profund, ele raman active atunci cand toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta.
Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde.
Undele Delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc.
Exista persoane care sunt coplesite de activitatea undelor Delta, neputand sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.

Undele cerebrale se combina, creand Stari
Fiecare stare de constiinta in care un om se afla in orice moment este o combinatie intre cele patru categorii de unde cerebrale prezentate mai sus. Examinand cum interactioneaza si functioneaza ele impreuna, se poate intelege mai bine ceea ce se intampla cu starile unui om si de ce apar anumite experiente. Toate categoriile sunt la fel de importante si toate impreuna ofera o diversitate extraordinara de stari mentale, emotionale si spirituale. In interiorul categoriilor mari pe care le-am descris, exista game de frecvente diferite, care variaza de la persoana la persoana.

Stari de luciditate extraordinara
Aceasta este o stare care s-ar putea caracteriza printr-un triumfator Evrika!
Timp de cateva secunde, intelegem si suntem capabili sa cuprindem cu Mintea totul, iar solutiile la problemele care ne preocupau de mult apar atat de simple incat ne intrebam cum de nu ne-am gandit mai inainte la ele. Aceasta stare de Constientizare extraordinara pe toate planurile poate conduce la ginduri si fapte de o creativitate iesita din comun. Aceasta stare este rezultatul combinarii in proportii precise a tuturor celor patru tipuri de unde. Omul experimenteaza in acelasi timp empatia undelor Delta, inspiratia creativa, viziunea personala si Constiinta Spirituala a undelor Teta, descatusarea spirituala produsa de undele Alfa si toate acestea in stare Constienta si Rationala, provocata de undele Beta.

Empatia si multimile
Cea mai cunoscuta forma de telepatie pe receptie este Empatia, capacitatea de a simti emotiile.
Empatia este studiata sistematic de catre sociologi in cadrul actiunilor multimilor, cand aceasta este amplificata enorm iar individul isi dizolva personalitatea in Emotia Colectiva, cel mai bine se poate observa pe stadioane sau la demonstratii, unde emotiile colective se propaga cu repeziciune, individualitatea fiind atenuata pana la disparitie. O alta forma de telepatie primara, empatica, dar de acesta data pe emisie este sarmul personal. Acesta calitate de a influenta mental este direct proportionala cu puterea de emisie data de personalitate, numerosi oameni charismatici folosind din plin acesta calitate pentru a deveni lideri militari (Alexandru Macedon, Napoleon, Hitler), religiosi (Isus, Mahomed) sau artistici (Elvis).

Creierul si telefonul mobil
Un om, consuma in medie o putere de 160Wati pentru mentinerea functiilor fiziologice, iar un sfert din aceasta putere, adica 40Wati este utilizata de creier.
Prin comparatie, puterea de emisie a unui telefon mobil este intre 0,6-3Wati... si sa nu uitam de randamentul scazut al tehnologiei comparativ cu eficienta organismelor vii. Astfel, daca numai 10% din energia consumata de mintile antrenate este directionata spre emisie, cu siguranta acestea vor depasi cele mai puternice telefoane mobile. Capacitatile de emisie si receptie ale Mintii Umane sunt cunoscute si studiate din cele mai vechi timpuri, cand erau considerate ceva firesc, natural, si multi oameni le puteau folosi cu usurina. Alteori, ele erau prezente numai intre persoane cu afinitati deosebite, cum ar fi fratii sau iubitii. Pentru ca doi oameni sa poata comunica telepatic este necesar ca ei sa aiba aceleasi structuri cerebrale de Emisie - Receptie...adica sa aiba personalitati compatibile.
Extrem de importanta este sinceritatea si deschiderea persoanelor care vor sa realizeze o legatura telepatica. Deasemenea o Minte clara, lucida, fara prejudecati si atenta poate avea abilitati telepatice superioare.

De ce nu putem fi telepati?
Orice dereglare a functionarii creierului este insotita de modificarea conexiunilor neuronale, adica orice forma de probleme de personalitate se manifesta prin dereglarea mecanismului cerebral, ceea ce duce atat la incapacitatea de a receptiona corect cat mai ales la imposibilitatea de decodare a mesajului.
O alta forma de blocare a capacitatilor telepatice este frica si stresul care duc la inchiderea Mintii, la ecranare, pentru intarirea protectiei.
Deasemenea, credinta si fanatismul duce la o inchidere totala a Mintii, insa desi mintea este blocata pentru a putea realiza o telepatie superioara, a ideilor, ea ramane uimitor de deschisa la telepatia inferioara, empatica, care duce la aparitia transelor colective specifice ritualurilor religioase... insa este foarte important sa nu uitam ca orice forma de transa este o adormire mintii, o anihilare a luciditatii si starii de veghe a Constiintei.

Stresul, frica, confuzia, blocheaza creierul prin mecanisme de autoaparare sau mai rau, pur si simplu mintea haotica nu e capabila sa inteleaga semnalale primite si le decodeaza haotic, la fel ca un aparat TV prost reglat, cu imaginea plina de purici electrostatici.
Dar cea mai mare sursa de stres pentru om, sustin psihologii, este urbanismul... faptul ca traim zi de zi intr-un mediu plin de frecvente si unde haotice care zboara in permanenta deasupra si prin habitatul nostru face ca mintea umana respectiv creierul sa fie sufocat cu multitudinea de interferente ce duc la confuzie, neatentie si la imposibilitatea decodificarii corecte a gandurilor noastre atat cele receptionate prin telepatie cat si a celor pe care ni le rosteste vocea interioara.
Acesta este motivul pentru care initiatii se retrageau intr-un mediu nealterat de frecventele aparatelor sau oamenilor, ramanand singuri cu gandurile lor adevarate, si acelasi motiv datorita caruia omul modern nu isi poate dezvolta potentialul telepatic, fiind prea stresat, prea neincrezator in semenii lui, prea confuz si prea puternic agresat de echipamentele electronice.

NASA si telepatia
Deschiderea erei astronautice a oferit inca un camp posibil de utilizare pentru telepatie. Cercetatorii de la NASA si-au pus problema daca, ramasi fara nici un mijloc de comunicare, astronautii n-ar putea intra in legatura cu Terra prin telepatie. Si iata prima legatura telepatica intre Cosmos si Pamant deja realizata!
In timpul zborului spre Luna al navei Apollo-l4, Edgar Mitchell reuseste sa transmita unui receptor aflat la baza de zbor 51 de figuri Zener din 200.
Rezultatul depaseste net coincidenta aleatorie, apreciaza specialistii americani.
Se spune, si Mitchell insusi lasa sa se inteleaga, ca trairea personala a unui astfel de eveniment l-a determinat sa creeze dupa aceea o fundatie pentru studiul unor fenomene psihice, fundatie care in scurt timp a elaborat o ampla lucrare in acest sens, avand ca autori personalitati marcante din domeniul fizicii, psihologiei, neurofiziologiei etc.

Un spirit lucid ne determina sa privim cu unele rezerve astfel de comunicari.
Pentru a stapani fenomenul si a uza de el la nevoie trebuie sa cunoastem mai intai legitatile ce stau la baza sa. Si inca nu stim nimic din ceea ce este esential...
Dovada o avem in reusitele incomparabil mai mici in realizarea experimentala a telepatiei fata de incidenta sa spontana.
Nu este insa exclus sa ajungem si aici plecand de la unele practici traditionale din Asia si de la alte genuri de antrenament mai moderne, dar derivate in fond tot din acestea, si care sunt in prezent experimentate in diverse laboratoare si clinici din lume. Intervine insa un mare semn de intrebare pentru noi.
Este realmente un beneficiu pentru om ca sa-si deschida porti pentru toate informatiile venind de la alte creiere?
Nu cumva cenzura opusa de constient unor informatii ce ajung, foarte probabil in permanenta, in subconstientul nostru constituie un mijloc de aparare natural si inteligent impotriva invadarii sale nedorite de informatii parazite?
Ce s-ar intampla oare cu noi daca in loc sa ne ocupam de viata noastra am fi incontinuu si fara rost implicati in a altora?

Importanta majora a atestarii stiintifice a telepatiei, dupa opinia noastra, nu consta atat in utilitatea sa practica, ci in portile pe care le deschide spre cunoasterea lumii.
Transmiterea unui mesaj intre doua creiere aflate la distanta presupune un suport material, in cazul discutat, un camp energetic codificat in semnale purtatoare de informatie care vor fi decodificate de catre creierul receptor.
Consecinta logica imediata care ne apare in minte este ideea ca in acest caz gandul nostru reprezinta o forta materiala exprimata prin energia modulata in semnalele purtatoare de informatie.
In consecinta, Gandirea nu este o expresie abstracta a unui substrat material reprezentat de creier, ci produsul sau concret, Material.
In clipa in care gandim, chiar daca nu ne exprimam verbal, noi emitem un camp energetic ca suport al gandurilor noastre. Sub aceasta forma gandurile sunt emise in spatiu si de aici receptate de un alt creier care poate fi acela caruia ii este destinat (cazul telepatiei) sau un altul (fenomen prin care s-ar putea explica simultaneitatea acelorasi idei in stiinta, originea unor idei straine de preocuparile noastre, unele influente malefice etc.).
Pe de alta parte, intelegerea prin limbaj articulat are o dubla cale de acces: prin semantica cuvintelor si prin campul energetic emis concomitent.
O serie de argumente ne obliga sa gandim ca in timp ce pentru intelegerea simbolurilor reprezentate prin cuvinte este nevoie de invatarea limbii in care sunt exprimate, decodificarea campului energetic purtator de informatie este comuna intregii lumi vii.
Ea reprezinta comunicarea fara limbaj intalnita pe toate treptele de evolutie.
Asa ne-am putea explica empatia dintre noi si animale si poate chiar comunicarea cu copilul mic inainte de insusirea limbajului articulat.

Daca gandul reprezinta o forta materiala atunci apare evidenta posibilitatea de a influenta pe aceasta cale pe semenii nostri. Sugestia, unele practici empirice, psihoterapia etc. ne apar in aceasta acceptiune in alta lumina.
In afara sugestiei, pe care am comentat-o deja in noua acceptiune ce i-o dam, nu avem pana acum nici un instrument stiintific prin care sa explicam unele efecte asupra viului, ce par de domeniul miracolului, obtinute de samani (efecte comentate de o multime de cercetatori, ca Mircea Eliade, Alfred Stelter s.a.).
Au facut chiar obiectul unor filme prezentate cu ocazia a diverse manifestari stiintifice.
Scene filmate "pe viu" pledeaza pentru autenticitate, dar nu si pentru o intelegere a lor. Ei bine, fara sa fim obligati sa invocam asemenea samanilor toata cohorta de spirite bune sau rele, putem intelege purtarea lor (bineinteles in cazurile in care o au, Cl.Levi-Stra-uss dezvaluindu-ne pretinsele secrete ale multora dintre ei) prin campul energetic, foarte probabil mult amplificat (si aici poate fi intradevar un secret), datorita incantatiilor si imprecatiilor ce le rostesc.
Relatiile interumane, simpatia si antipatia, dragostea si ura, fascinatia, acel coup defoudre, dragostea la prima vedere, dominarea prin privire, subjugarea prin farmec sau prin simpla prezenta devin mult mai usor de inteles daca admitem ca la baza lor se afla un transfer interuman de energie.
O psihologie care si-ar baza explicatiile pe schimbul energetic uman poate ca nu ar mai fi obligata sa expedieze ceea ce nu-si poate explica in afara granitelor sale, adica in parapsihologie.
Influenta omului asupra altor organisme, inclusiv asupra plantelor - influenta care, prin transferul de semnificatii, pare uneori o adevarata comunicare, dupa cum vom vedea - capata in aceasta viziune o baza de intelegere stiintifica.

Telepatia si viata sociala a insectelor
Telepatia pare sa fi jucat un rol major si in evolutia lumii vii.
Prezenta telepatiei pe trepte de evolutie inferioare omului este ipotetic sustinuta de multe din fenomenele ce se observa in viata animalelor care traiesc in grup, cum sunt furnicile, albinele, lacustele etc. Organizarea lor cunoaste o complexitate ce se apropie de cea umana, iar daca avem in vedere ca pentru nevoile grupului aceste insecte sunt capabile sa creeze indivizi perfect adaptati functiei pe care o indeplinesc, atunci organizarea lor sociala devine si mai greu de inteles prin simpla conduita instinctiva, cum ne-o explicam astazi.

Sa luam spre exemplu solutiile adoptate de un grup de larve de lacuste care nu pot inca sa zboare ca adultii, la traversarea unei ape. Daca nu reusesc sa treaca inotand, atunci formeaza un pod viu din corpurile lor peste care va trece apoi intregul grup. Sa urmarim o relatare a lui I.Akimuskin: "Cu mai putin de 100 de ani in urma un nor gigantic de larve de lacuste a fortat Niprul pe un front larg de l0 km. Larvele s-au aruncat dintr-o data in fluviu. Milioane de lacuste s-au inecat, altele saltau pe deasupra cadavrelor ca pe pontoane".

Aceeasi conduita de sacrificiu o adopta si unele furnici invadatoare: La urcarea pe arbori, procedeele unor furnici nomade sunt si mai ingenioase.
Dupa ce o parte din ele s-au catarat pe trunchi pana la varf, incep sa formeze din corpurile lor - prin prinderea una de alta - lanturi, care ajung pana la pamant. Restul armatei de furnici ia cu asalt coroanele copacilor, folosindu-se de aceste scari vii, pe care vantul le arunca peste crengi si arbori in chip de poduri suspendate. In organizarea unei coloane de furnici nomade in mars nu exista nici o diferenta fata de aceea a unei trupe de soldati in mars.

Mai intai locul spre care merg este reperat din timp de cercetasi, apoi coloana porneste noaptea la drum. Inainte merg cercetasii, care indica drumul.
La mijloc se transporta tot ceea ce are nevoie de protectie - matca, oua, larve cu doici etc. Laturile sunt ocupate de soldati de aparare - furnici inzestrate cu palpi mandibulari puternici drept arme de aparare. Din nou un aspect si mai izbitor.
Dupa circa o saptamana, restul de larve si doici ramase in vechiul cuib pleaca si ele pe urmele coloniei.
De unde stiu drumul, de vreme ce timpul si obstacolele (apa, vantul etc.) sterg orice urma chimica?

Cum sa intelegem doar prin instinct sacrificiul fara sovaire al celor care se arunca in apa in scopul salvarii celorlalti semeni, cum sa pricepem prin ce cod unele furnici executa intocmai ca niste ostasi instruiti exact rolul lor, diferit de al celorlalte, in construirea podurilor suspendate? Cum altfel decat prin posibilitatea de a-si putea transmite ordine, dupa cum vedem destul de complexe, la nivelul performantelor limbajului nostru, adica de a comunica fie telepatic, fie pe alta cale.
Un alt mod de comunicare ar trebui sa fie destul de complex pentru astfel de performante, iar contactul direct prin antene si comunicarea chimica prin feromoni ni se par insuficiente.
Ori, din studiile prezentate asupra telepatiei am vazut ca aceasta ofera o intelegere in afara limbajului, lucrand mai mult la nivel de imagine si impuls.
Pe aceasta cale se pot deci transmite informatii mult mai complexe decat prin cuvinte, dar, dupa cum s-a constatat la om, mai putin exacte.
De aceea credem ca telepatia s-ar preta cel mai bine unei astfel de comunicari.

Sunt cunoscute doua moduri diferite de realizare a functiilor ce intretin viata in natura. In cazul unui organism, fiecare functie este indeplinita de catre un grup de celule specializate in acest scop. Diferentierea functionala si structurala a celulelor se face in stadiul de dezvoltare embrionara dupa informatia continuta in programul genetic.
In cazul fiintelor care traiesc in colonii - cum sunt volvocalele, termitele, albinele si furnicile - intregul grup se comporta ca un singur organism. Aici functiile nu mai sunt indeplinite de celulele specializate, ci de indivizi specializati in realizarea lor.
Dupa functia ce o are de indeplinit, fiecare individ va avea si o morfologie adecvata si, in consecinta, diferita de a celorlalti semeni, desi toti deriva din aceeasi matca si au aceeasi zestre ereditara. Se ridica in mod firesc cateva intrebari.
Daca in cazul organismului unic, diferentierea celulelor se petrece in virtutea informatiei genetice prezente in fiecare celula, cine diferentiaza indivizii intr-o colonie?
Daca intr-un organism pluricelular functionalitatea este coordonata de sistemul nervos, cine coordoneaza activitatea tuturor indivizilor dintr-o colonie de furnici, spre exemplu? Numai feromonii?
Exista unul pentru fiecare functie?
Si daca da, poate actiona acesta asupra genomului individual pentru a-i imprima purtatorului o morfologie corelata functiei?
Oare n-am putea incrimina aici existenta unui camp energetic purtator al informatiei care dirijeaza coeziunea, morfologia si functionalitatea grupului? Iar modalitatea sa de a functiona nu este similara telepatiei?

Primul contraargument ni-l vor aduce geneticienii: nu cunoastem informatia genetica in afara moleculei de ADN. Ne amintim insa ca apar astazi date care sugereaza existenta unui model structural energetic transmis prin intermediul ADN-ului. Admiterea acestei ipoteze, pe care, dupa cum spuneam, am putea-o incadra in ideile "bizare", ne-ar scoate din multe impasuri teoretice in interpretarea naturii.
Se poate replica prin aceea ca astazi putem obtine mutatii artificiale, chiar donari (reproducerea de indivizi identici prin actiunea asupra celulelor lor somatice si nu sexuale) intervenind la nivelul ADN si nu al unui pretins model energetic.
Este exact, numai ca nimeni nu ne impiedica sa actionam si invers, prin efect asupra cauzei. Actionand la nivel de ADN, putem obtine modificari si in modelul sau energetic.

Deocamdata insa, mutatiile artificiale operate pe Drosofila nu s-au dovedit a fi perene. Se pot obtine, spre exemplu, musculite fara aripi. Dar dupa cateva generatii se revine la modelul genetic natural al Drosofilei (desi acesta era alterat de noi) ca si cum ar fi persistat undeva.
Exista, probabil, un model energetic al individului, suma a tuturor campurilor celulare din structura organismului. La randul lor, campurile individuale structureaza modelul energetic al speciei si probabil ca materia vie isi structureaza in evolutie un model energetic fundamental specific intregii lumi vii. Am discutat elementele comune intregii lumi vii, elemente care prin combinatiile realizate de evolutie in timp au permis diversitatea de forme pe care o cunoastem astazi. Nu se poate vorbi deci de tipare fixe, ci de "elaborari" continue, adica de transformari si structurari conditionate de factori ambientali si cosmici. Constanta legilor pe care le descoperim in Univers, permanenta creatie si distructie de forme intr-un algoritm pe care, in mare parte astazi il putem prevedea, par sa exprime ele insele prezenta unui model informational.

Concluzii asupra fenomenului de biocomunicatie
• Pare posibil transferul de informatie de la un creier la altul pe un canal ce nu poate fi inca atribuit cu certitudine unuia din organele de simt cunoscute.

• Transmiterea exclusiv mentala a unui mesaj intre doua creiere aflate la distanta presupune un suport material, un camp energetic modulat in semnale purtatoare de informatie. Trebuie sa admitem, ca urmare, existenta unui biocamp generat de subiectul transmitator si decodificat de subiectul receptor. Consecinta logica imediata este ideea ca sub aceasta perspectiva, gandurile noastre reprezinta o forta materiala exprimata prin energia emisa de creier si modulata in semnale purtatoare de informatie. Vazuta astfel, gandirea nu ne mai apare ca o expresie abstracta a unui substrat material reprezentat de creier, ci produsul sau material concret.

• Daca gandul reprezinta o forta materiala, atunci apare evidenta posibilitatea de a exercita o dubla actiune asupra omului: semantica si energetica. In aceasta acceptiune sugestia, ca si unele practici terapeutice empirice, psihoterapia, relatiile interumane etc., ne apar ca fondate pe un substrat material real.

• Intre semnal si zgomot, in procesul de transmitere a informatiei pe cale mentala este un raport foarte mic: este nevoie de o repetare insistenta a semnalului pentru a obtine o buna receptionare a sa. Informatiile receptionate in acest mod sunt de un ordin putin elaborat: subiectul receptioneaza mai usor impulsul unei miscari comandate decat sensul sau semantic. Aceasta inseamna ca in decodificarea mesajelor sunt implicate structuri cerebrale arhaice si mai putin acelea de achizitie filogenetica recenta, care servesc ca suport functiilor de analiza psihologica complexa.

• Din constatarea ca se transmite doar sensul dispozitiei, indiferent de limba in care se gandeste si vorbeste, se poate conchide ca ar exista un limbaj, un cod universal, prin care s-ar exprima tot ceea ce este viu.
Acesta ar putea fi denumit limbajul universal al vietii.

• Raportul semnal/zgomot fiind mic, deducem ca medierea energetica a comunicarii este o cale rudimentara, la care natura a renuntat in momentul cand a aparut limbajul articulat, forma mult mai eficienta de transmitere a informatiei. Medierea energetica ar putea fi insa folosita pentru comunicare in lumea animalelor fara limbaj articulat. La om este posibil ca aceasta modalitate de comunicare sa persiste in stare latenta ca fenomen atavic si sa se manifeste in situatii de exceptie.

• Autoinducerea unei stari intermediare de constienta constituie inca un argument pentru implicarea in acest fenomen de comunicare a unor niveluri premergatoare starii de constienta, adica la nivel de subconstient.
Cenzura constientei ne apare in acest caz ca un obstacol pentru accesul informatiei. Pledeaza pentru aceasta si facilitatea mai mare de a obtine comunicari mentale in timpul somnului, respectiv prin vis (S.Krippner) si al hipnozei (V.Vasiliev).Subiectul nu este permeabil executiei, in aceasta stare, a unor ordine contrare ratiunii, induse din afara sa. Cel putin, in experimentul nostru. intrebuintarea unui anumit registru de frecvente pentru a influenta deciziile inamicului in sensul dorit, in caz de razboi, dupa cum ne asigura Larry Collins in lucrarea sa „Dedal", pare sa o contrazica.