Multi s-au zbatut sa o inteleaga, sa o descifreze, sa intre in abisurile ei nemarginite, sa o cuantifice, dar ea a ramas in continuare o enigma. Scolile vechi de psihologie au reusit sa patrunda prin primul strat, incercand sa aplice tot felul de teorii si concepte. Un lucru esential dupa parerea mea s-a uitat si anume faptul ca noi oamenii traim in aceste doua lumi: materiala si spirituala, nu doar intr-una singura. Mai bine zis nu cred ca s-a uitat, ci s-a ignorat de catre noi occidentalii. In Orient aceasta idee este implementata asa cum la noi este raspandita Coca Cola.
Materialul si Spiritualul au mers mana in mana tot timpul. Asa cum Sufletul nu poate trai fara Corp tot asa Corpul se stinge daca Scanteia Divinitatii din el este atrasa spre TOT, adica pleaca acolo de unde s-a rupt pentru a veni aici in zona materiala. Murdariile cu care avem adesea de a face aici, ne determina sa avem o viziune circumspecta a tot ceea ce inseamna frumos, original si izvor de curatenie spirituala. Multi dintre noi spun ca se sacrifica pentru o cauza nobila: sa-si vada copii realizati, sa adune o avere consistenta, sa ….. dar, pentru SINELE lor ce fac? Nimic!!!
Este infricosator sa te gandesti ca majoritatea din semenii nostri traiesc intr-o uitare de SINE totala. Prezenta lor in lumea reala este ancorata ori in Trecut sau Viitor, nu este o traire autentica care sa se manifeste Aici si Acum. Aceasta delasare privind interesul pentru Sinele nostru nu ne-a facut decat sa ne adancim mai mult in Necunoastere si Intuneric. Manipularea pe care altii semeni de ai nostri au exercitat-o pe noi ca si institutiile din care fac parte, au reusit sa ne transforme in niste sclavi orbi.
Foarte trist!
Accesul restrictionat la anumite informatii, ascunderea si distrugerea acestora de-a lungul vremurilor si istoriei a construit o lume mecanica si instinctuala. Propria experienta de Viata, lectura unor carti, masterul, grupul de dezvoltare din care fac parte mi-au redat ceea ce simteam ca am pierdut de mult, dar la un moment dat ochii au inceput sa vada mici raze de lumina. Ma gandesc ca zorii trezirii mele ca persoana si terapeut au venit. Sta in puterea fiecaruia sa accepte acest lucru ca pe un dat, ca un dar de nepretuit chiar daca presupune multe sacrificii. Am trait, convins ca ceea ce mi s-a spus pana acum de catre familia de baza, educatia pe care am primit-o referitor la Existenta si Evolutia Umana pe acest pamant este Adevarat. Dar, Sinele meu, atunci nu stiam ca se numeste asa, imi dadea semne ca ceva nu se leaga, pana cand intr-o toamna m-am hotarat sa urmez un master in psihologia experentiala. Asta a reprezentat inceputul deschiderii mele ca Om, in primul rand, si ca viitor terapeut. Am inceput sa-mi revizuiesc toata Viata mea de pana acum, toate teoriile si conceptele asupra Omului, Vietii si Universului in care traim. Deschiderea catre Cunoastere si rationamente adevarate si puternice au prins contur. Parca ele erau de foarte multa vreme acolo, numai ca nu au fost reactivate.
Ne intrebam cine suntem, incotro ne indreptam, si credem ca le stim pe toate.
De fapt, ne imbatam cu apa chioara...Cunoastem doar niste franturi si nicidecum Adevarul.
Suntem predispusi sa vedem sau sa simtim pe pielea noastra ceea ce inseamna RAUL in viata noastra. Ne straduim sa fie bine, sa respingem Raul dar el este de nestapanit in momentul cand vine pe un „teren” prielnic dezvoltarii sale: persoane labile psihic si emotional, traumatizate, agresate, abuzate, dependente.
Vedem aceste lucruri la vecinii nostri de scara, pe strada, ne doare, vrem sa intervenim dar ceva din noi ne spune „ei, ce sa ma bag, nu am si eu problemele mele, sa-mi mai fac altele!!!”. Trecem indiferenti, nu ne intereseaza suferinta semenilor nostri, credem ca nu putem ajuta, dar nu facem absolut nimic sa nu mai credem asta. Venim cu o mostenire care ne-a traumatizat pe multi dintre noi, nu am stiut sa ne exprimam liber, sa fim noi insine, sa traim in iubire si dragoste.
Fiecare dintre noi traim intr-un scenariu de Viata, mostenim de la mosii si stramosii nostri, de la parinti si rude anumite trasaturi de personalitate pe care ni le insusim, slefuindu-le le dam o tenta originala, proprie.
„Arborele vietii” care este propriu si original pentru fiecare dintre noi ar trebuie sa reprezinta energia si vitalitatea necesara pentru a ne dezvolta si trai liberi. Traim in umbra stramosilor nostri, putini dintre noi ajungem sa ne desprindem, sa traim original si sa participam activ la viata noastra.
Mitul situeaza familia in sensul general al arborelui ei transgenerational, este un condensat simbolic si valoric ce-i confera sentimentul apartenentei, al continuitatii si al identitatii transfamiliale. Mitul actioneaza ca o pecete (cod de identificare psihogenealogica), din care decurg reguli nescrise (transmise constient si inconstient, pe cale verbala si emotionala), norme, valori, limite si expansiuni, tendinte si teme, granite si roluri, figuri eroice si arhetipale de tip familial, sarcini si strategii rezolutive, pattern-uri de adaptare si inadaptare, stiluri de supravietuire. Mitul familial confera dreptul la existenta, la istoria proprie filonului transfamilial.
Ele este intretinut si recreat in timp cu ajutorul fotografiilor de familie, jurnalelor si cronicilor de familie, mai mult sau mai putin secrete, consemnarilor si scrisorilor, actelor si testamentelor, mostenirilor si talismanelor, comportamentelor si optiunilor valorizate si devalorizate, povestilor transformate in legende in jurul unor „eroi” polarizati ai familiei, transmise pe cale orala din tata in fiu. Toate vin sa creeze imaginea cat de cat conturata si stabilizata a unei identitati familiale si transfamiliale in perpetua devenire si transfigurare.
Ne pregatim pentru altceva dar nicidecum pentru o traire sanatoasa.
Suntem „orbi”, „nu auzim”, „nu mirosim” – intr-un cuvant nu avem o Viata Autentica, ne cramponam in nimic, avem o predispozitie extraordinara spre a ne afunda in nimicnicii. Incercam sa copiem de la altii dar nu constientizam ca in sufletul nostru exista o rezerva inepuizabila de energie care ar putea sa ne mentina si sa faciliteze contactul cu Sinele nostru. Uitam sa iubim frumosul si autenticul, adunam langa noi tot ce este rezidual si mintim prin a spune ca ne simtim bine. Perpetuam relatii care nu ne imbogatesc spiritual cu nimic, ramanem pur si simplu ancorati in niste realitati care de fapt nu sunt ale noastre, ne sunt induse, lasandu-ne manipulati de social.
Nimicnicii si mizerii cu care suntem bombardati inca din perioada prenatala,
acolo unde ar trebui sa ne simtim bine, sa ne bucuram , unora dintre noi le este luata aceasta stare pe nedrept de mame care nu cunosc ca si in aceasta perioada simtim, auzim, gandim si ne facem iluzii frumoase despre ceea ce o sa fie afara, constienti poate ca nu putem ramane mult timp in aceasta stare si ca trebuie
sa ne incepem MAREA AVENTURA TERESTRA.
Gresim in alegerea parintilor, dar nimic nu este intamplator…
Ajungem sa facem parte dintr-o familie patologica: unii sunt avari dupa bani, unii dupa pozitie sociala, unii sunt dependenti de anumite substante, unii sunt incestuosi, altii perversi. Ajungem traumatizati la varste fragede si nimeni nu isi da seama oare de ce ne simtim rau, de ce suntem agresivi, de ce avem fobii.
Ar fi prea multi "de ce" !
Ne este frica, dar Contractul cu Divinitatea trebuie respectat.
Avem tot ce ne trebuie pentru a lupta, dar persista Frica...Mergem pe firul faptic al ceea ce am fost odata si in sinea noastra ne intrebam oare cat o sa ne mai repetam cat o sa mai cautam, cand am sa fiu pregatit pentru a face fata Marelui Adevar, cand am sa ma Luminez. Ajungem astfel sa ne cream sisteme de protectie, mecanisme de rezistenta puternice, refulam stari care mai tarziu isi vor arata coltii ca niste animale salbatice gata sa ne sfasie.
psiholog,
Lupan Catalin Constantin
