Cei care lucreaza in publicitate stiu foarte bine ca, pentru a vinde lucruri de care oamenii nu au reala nevoie, trebuie sa ii convinga de faptul ca respectivele lucruri vor adauga ceva modului in care se vad pe ei insisi sau in care sunt vazuti de ceilalti, cu alte cuvinte, vor adauga ceva sentimentului de Sine.
Si ei fac acest lucru spunandu-va, de exemplu, ca va veti delimita de marea masa folosind acest produs si veti fi in consecinta voi insiva intr-un mod mai plenar.
Sau vor da nastere unei asocieri in Mintea voastra dintre produs si o celebritate sau o persoana debordand de tinerete, farmec si iradiind fericire.
Chiar si asocierea imaginilor din perioada de glorie a unor celebritati acum in varsta sau decedate da rezultate in acest scop. Ipoteza implicita face referire la faptul ca achizitionand acest produs deveniti, prin mijlocirea unui act magic de atribuire, asemenea lor sau macar asemenea imaginii lor de suprafata.
Astfel ca, in multe cazuri, nu cumparati produsul, ci un „amplificator al identitatii”. Marcile designerilor sunt in primul rand Identitati Colective la care aderati. Sunt scumpe, prin urmare „exclusiviste”.
Daca toata lumea ar avea acces la ele si-ar pierde valoarea psihologica si n-ati mai ramane decat cu valoarea lor materiala, care se ridica probabil la o mica fractiune din pretul pe care l-ati platit.
Genul de lucruri cu care va identificati difera de la o persoana la alta, in functie de varsta, sex, venit, categorie sociala, moda, mediu cultural si asa mai departe. Lucrul cu care va identificati tine in totalitate de continut, in timp ce imboldul inconstient de a va identifica tine de structura.
Aceasta este una dintre cele mai elementare cai prin care opereaza Mintea Egoista. Paradoxal, ceea ce asigura continuitatea asa-numitei Societati de Consum este faptul ca incercarea de a va regasi prin intermediul lucrurilor nu da rezultate, satisfactia Egoului este de scurta durata si astfel voi continuati sa cautati mereu si mereu altceva, continuati sa cumparati si sa consumati.
Este cert ca la nivelul Dimensiunii Fizice in cadrul careia isi duce existenta partea superficiala a Sinelui nostru, lucrurile reprezinta o componenta necesara si inevitabila a Vietii noastre. Avem nevoie de un adapost, de haine, de mobilier, unelte, mijloace de transport.
Mai exista poate in Viata noastra si lucruri pe care le pretuim datorita frumusetii sau a unei calitati inerente. Trebuie sa cinstim lumea lucrurilor, nu s-o dispretuim. Fiecare lucru are o Existenta si este o Forma Temporara ce-si are originea in Viata fara Forma si Unica, Sursa tuturor lucrurilor, a tuturor corpurilor, a tuturor formelor, in culturile cele mai stravechi, oamenii credeau ca absolut orice, chiar si asa-zisele obiecte fara de viata aveau un Spirit al lor, iar in aceasta privinta erau mai aproape de Adevar decat suntem noi astazi.
Cand traiesti intr-o lume in care notiunile abstracte ale Mentalului ucid Viata, nu mai simti ca Universul este Viu...Majoritatea oamenilor nu traiesc intr-o Realitate insufletita, ci intr-una a Conceptelor.
Dar nu putem cinsti cu adevarat lucrurile daca le folosim ca mijloc de amplificare a propriului Sine, cu alte cuvinte daca incercam sa ne regasim prin intermediul lor. Si exact in acest mod procedeaza Egoul.
Exista economisti atat de atasati de notiunea de crestere incat nu pot renunta nicicand la acest cuvant, motiv pentru care folosesc expresia „crestere negativa” atunci cand se refera la o perioada de criza.
Multi oameni isi consuma o mare parte din Viata intr-o preocupare obsesiva fata de lucruri. De aceea este inmultirea obiectelor una dintre tarele timpurilor noastre. Atunci cand nu mai simti Viata careia ii apartii, e foarte probabil ca vei incerca sa-ti umpli Viata cu lucruri.
